O Primărie ”cîinoasă” căreia nu-i pasă de animalele fără adăpost

Autor: Mihai CONȚIU

Fac parte din acea categorie de oameni căreia îi displace teribil să vadă cîini legați în lanțuri ori în lesă. Dacă oamenii, animale superioare, au drepturi, atunci și cîinii ar trebui să aibă drepturile lor – la libertate, protecție și îngrijire. Pe de altă parte, dezavuez și excesele, așa cum, de pildă, am văzut, în Belgia, femei care-și plimbă cîinii de companie în cărucioare ca pe copiii mici. În Republica Moldova, iar aici mă voi referi strict la Chișinău, deși situații similare am întîlnit și în restul orașelor moldovenești pe unde mai merg, văzînd atîți cîini vagabonzi – jigăriți, adulmecînd permanent hrană la întîmplare, adăpostindu-se pe lîngă tomberoanele de gunoi, pe străzi ori parcuri, hăituiți de unii oameni, agresivi față de copii și adulți etc. – înțelegem și mai bine că formularea ”viață de cîine” nu este deloc una plastică.

În întreaga lume civilizată, nu găsești un spectacol atît de dezolant ca în Republica Moldova în ceea ce-i privește pe cîinii vagabonzi. În afara fundațiilor, asociațiilor caritabile ori ale unor persoane/personalități voluntare, problema cîinilor fără adăpost trebuie să fie o atribuție obligatorie a Primăriilor. Ca o paranteză, am văzut în mai multe orașe și sate europene pînă și porumbei comunitari ”înmatriculați” de către Primării, căci de cîinii aflați doar în adăposturi nici nu mai vorbesc. În Chișinău, însă, mai poți vedea cîte un cîine ”înmatriculat”, dar tot vagabond și fără adăpost.

Orice chișinăuian, în cartierul în care locuiește, se confruntă, zilnic, cu o mulțime de cîini vagabonzi, solitari ori în haită, dar parcă ”s-a obișnuit” cu acest ”spectacol canin” și nici nu-și mai pune întrebarea de ce nu este reglementat cumva, adică scos de către Primărie din circuitul urban nociv și periculos, uneori.

Am citit, în internet, că, la nivelul anului 2021, în Republica Moldova existau următoarele tipuri de adăposturi pentru cîini: ”Live Life” Dog Shelter, în apropierea Chișinăului, nefiind finanțat de structurile statului, își continuă activitatea doar din donații; ”Datcha”. Acest adăpost de animale se găsește în satul Bălănești. Ca și celelalte adăposturi de animale, Datcha nu este finanțat de către autorități, descurcîndu-se doar din donații; ”Insula speranței”. Se află în afara Chișinăului, în apropierea satului Cebanovca. Acest adăpost pentru pisici și azil de cîini, ca și celelalte adăposturi pentru animale, supraviețuiește din donațiile și ajutoarele oamenilor; ”AOVA”. Este situată în regiunea Rîșcani din Chișinău. La acest adăpost, îngrijesc cîțiva voluntari, iar animalele sunt hrănite din donații. Nu are (nu avea) autorizare legală, ceea ce înseamnă că nu primește nici un fel de ajutor din partea autorităților; Fundația moldo-germană ”Laika”. Acesta este un adăpost pentru pisici și un azil de cîini care se află în satul Ciorescu, aproape de Chișinău. Ca și în cazul celorlalte adăposturi pentru animale, voluntarii au nevoie de ajutor; ”Centrul de adăpost pentru animale din Bender”. Ajută animalele aflate în impas, pe cele aruncate, bolnave sau maltratate. Funcționează pe bază de voluntariat și cu sprijinul membrilor fundației; SaveUs este o mișcare de voluntari care oferă ajutor pentru animale fără adăpost în Bălți, pe lîngă salvarea animalelor de pe străzi, oferă ajutor precum sterilizare și căutarea noilor stăpîni. Banii pentru sterilizare și alte servicii veterinare sunt adunate din donații, sau chiar voluntarii iau asupra lor toate cheltuielile.

Reamintesc faptul că mă refer la realitățile din 2021. Acum nu știu și nici nu am timp să verific dacă toate aceste asociații de protecție a cîinilor mai funcționează sau nu, însă realitățile cotidiene sunt suficient de elocvente în privința ”eficienței” lor.

Din cele observate, constatăm că Statul și instituțiile sale nu finanțează absolut deloc astfel de asociații de protecție a cîinilor vagabonzi. După cum afirmam și mai sus, această chestiune ar trebui să fie una prioritară pentru Primării, în exclusivitate. Tristul ”spectacolul stradal canin” face parte din universul cotidian al capitalei și care, deci, ar trebui să fie administrat exclusiv, cu prioritate, în raport cu unele fundații/asociații caritabile, de către Primăria Chișinăului. Realitatea ne demonstrează cît de cîinoasă este și Primăria realesului Ion Ceban nu doar în privința animalelor fără adăpost, dar și față de locuitorii capitalei, care, zilnic, sunt obligați să se confrunte, repet, cu acești cîini vagabonzi – jigăriți, adulmecînd permanent hrană la întîmplare, adăpostindu-se pe lîngă tomberoanele de gunoi, pe străzi ori parcuri, hăituiți de unii oameni, agresivi față de copii și adulți etc.

”Cu bucata mea de pîine, am rupt dinții la un cîine”, par să spună responsabilii Primăriei Chișinăului!

P.S.: Acest articol nu este un atac la adresa primarului Ion Ceban, ci doar un mijloc prin care îi pot comunica lucruri despre care se pare că nu are habar, le știe ori le ignoră și poate crede că nu sunt importante.

Paranteza redacției: Primăria condusă de Ion Ceban are o structură care se numește Direcția municipală pentru protecția și supravegherea animalelor. Ei și ce? Noi știm cu ce se ocupă șeful ei Ruslan Darie. Ridică căsuțele (extrem de puține) pentru cîini construite de unii cetățeni prin curțile blocurilor sau chiar în parcuri… Iar el are un birou luxos plătit de la Bugetul municipal.