Principatul Monaco – o ţară în care nu se plătesc taxe şi nu sunt şomeri

Principatul Monaco, cunoscut cu numele de Munegu în dialectul local, este al doilea mic stat independent ca mărime din lume, după Vatican. Este localizat pe coasta mediteraneană, la 18 km est de Nisa, aproape de frontiera cu Italia. Principatul este înconjurat pe trei laturi de regiunea franceză Provence-Alpes-Côte d'Azur, iar relieful său constă într-o plajă lungă şi dealuri abrupte, care se înalţă pînă la 63 m peste nivelul mării. Monaco este cunoscut pentru peisajul natural şi clima însorită. Temperatura minimă medie este în ianuarie de 8 °C, iar în iulie 26 °C.

În Principatul Monaco se găseşte cel mai mare număr de milionari pe cap de locuitor, iar cetăţenii acestuia nu plătesc taxe la stat şi aici nu există şomaj.

Monaco este o monarhie constituţională (să mai zică cineva că regalitatea estre perimată!) începînd cu anul 1911, iar puterile sporite pe care le are suveranul identifică statul cu o monarhie absolută. Actualul principe este Albert al II-lea de Monaco.

Istoria Principatului Monaco este strâns legată de cea a familiei Grimaldi, care conduce destinele acestui Principat de peste şapte secole. Prinţii de Monaco au avut o autoritate absolută pînă la adoptarea, în 1911, de către prinţul Albert I, a primei Constituţii, urmată, 50 de ani mai tîrziu, în 1962, de către o nouă Constituţie, adoptată de Prinţul Rainier al III-lea, care a redus considerabil autoritatea suveranilor de Monaco. În anul 1949, pe tronul Principatului a succedat Prinţul Rainier al III-lea, în perioada mandatului căruia Principatul Monaco a cunoscut cele mai importante schimbări, prin adoptarea noii Constituţii, intensificarea şi diversificarea unor activităţi demarate în trecut în domenii precum cel politic, diplomatic, economic şi social. Acestora li s-a adăugat dimensiunea de industrializare pe care a cunoscut-o Principatul, în perioada modernă.

Executivul Principatului Monaco este compus din Ministrul de Stat (şeful Guvernului), care prezidează peste un Consiliu de Guvernămînt (Cabinetul). Ministrul de Stat este un cetăţean francez ales de Prinţ din mai mulţi candidaţi propuşi de Guvernul francez. Conform Constituţiei din 1962, prinţul împarte puterea cu un Parlament unicameral. Cei 24 de parlamentari sunt aleşi prin vot universal pe o perioadă de 5 ani. Lucrările locale sunt vegheate de un Consiliu Comunal, care are 15 membri aleşi şi este condus de primar.

Una din principalele surse de venit ale Principatului Monaco este turismul; în fiecare an mulţi turişti sunt atraşi de clima plăcută şi de cazinoul său.

Fiind un lider mondial în lux şi bani, Monaco este una din cele mai scumpe locaţii de pe Pămînt. Principatul este cunoscut şi ca un rai al taxelor şi mulţi dintre rezidenţii săi sunt milionari ai altor ţări. Luxul şi frumuseţea sunt asociate cu Monaco precum şi boutiqurile sale ce poartă nume celebre (Chanel, Prada, Armani, etc.), restaurante luxoase şi familia regală, în special de la căsătoria dintre Prinţul Rainier cu Grace Kelly, devenită Prinţesa Grace de Monaco.

Statul nu impune impozite pentru persoane private. Monaco reţine taxe în diferite sectoare precum tutunul sau serviciile poştale. Reţeaua telefonică, Monaco Telecom, impune un monopol pe piaţă şi este deţinută în proporţie de 49% de Cable and Wireless, iar 45% de stat şi aduce un mare profit statului. Standardele de viaţă sunt ridicate, în mare comparabile cu cele din zonele prospere ale marilor metropole franţuzeşti.

Lipsa impozitelor pentru persoanele fizice a dus la un număr considerabil de “refugiaţi ai impozitelor” veniţi din Europa, care îşi cîştigă majoritatea banilor din afara Principatului; celebrităţi precum piloţii de Formula 1 atrag cea mai mare atenţie însă aici se află şi numeroşi oameni de afaceri.

Populaţia Principatului Monaco este de 32.800 locuitori, din care aproximativ 8.900 sunt francezi. avînd o structură neobişnuită prin aceea că localnicii sunt minoritari în propria ţară. Prin urmare, cei mai mulţi rezidenţi sunt francezii (47%), iar monegaştii reprezintă 16%, italienii 16% şi 21% aparţinând altor 125 de naţionalităţi ce formează populaţia internaţională din Monaco. Vîrsta medie din Monaco este cea mai ridicată din lume.

Singura limbă oficială este franceza, dar mai sunt vorbite italiană şi engleză. Limba monegască este şi ea vorbită însă nu este răspândită.

Monaco a primit primul ambasador din altă ţară pe 16 februarie 2006 din partea Franţei, deşi Principatul a avut reprezentare în alte state şi în Consiliul Naţiunilor Unite.

Monaco este un stat prea mic pentru a fi un membru al Uniunii Europene. Relaţiile dintre acest principat şi UE sunt realizate prin Franţa. Prin această relaţie, Monaco participă direct în anumite politici ale UE. Monaco este o parte integrantă din teritoriul vamal al UE şi zona de TVA şi aplică cele mai multe măsuri cu privire la TVA şi accize (în special cu privire la libera circulaţie în UE).

Monaco utilizează euro ca monedă naţională, de comun acord cu UE. Pînă în 2002, Monaco îşi bătea propriile monede, francii monegaşti. Principalele exporturi ale Principatului sunt chimicalele, produsele farmaceutice, cele de înfrumuseţare, ceramică, textile, mase plastice, instrumente medicinale şi obiecte din metal.

Cine nu şi-ar dori să se fi născut într-un astfel de Rai? (C.M.)