Milioane de indieni, nevoiti sa revina pe jos acasa din cauza restrictiilor antiepidemice

Milioane de persoane din India sunt nevoite să revină pe jos în localităţile de reşedinţă în contexul în care au rămas fără locuri de muncă şi fără mijloace de transport, din cauza restricţiilor antiepidemice, informează BBC, scrie mediafax. Goutam Lal Meena merge pe macadam în sandale. Se hrăneşte doar cu biscuiți şi apă. În Gujarat, Meena cîștiga pînă la 400 de rupii (5,34 dolari) pe zi, iar cei mai mulţi bani îi trimitea acasă. Însă activităţile de lucru sunt grav afectate după ce India a impus restricţii timp de 21 de zile pe 24 Martie, cu un preaviz de doar patru ore, pentru a preveni răspîndirea coronavirusului. India a raportat pînă acum peste 1.000 de cazuri Covid-19 și 27 de decese.

Oprirea tuturor transporturilor înseamnă că oamenii sunt nevoiţi să meargă pe jos. „Am mers zi şi noapte. Ce altă opțiune aş avea!? Am bani puțini și sunt aproape fără mîncare”, afirmă Meena.

Milioane de oameni din India sunt în aceeaşi situaţie, fiind nevoiţi să revină pe jos în localităţile de reşedinţă. Aceşti angajaţi sunt structura economică a marilor centre urbane, în sectoare precum construcţiile, restaurantele, curieratul, saloanele de cosmetică, producţia de automobile, serviciile de canalizare. Circa 100 de milioane de oameni au locuinţe de serviciu insalubre la marginea marilor oraşe.

În condiţiile suspendării activităţilor lucrative din cauza restricţiilor antiepidemice, aceşti oameni au devenit peste noapte refugiaţi de nivel intern. Locurile de muncă s-au închis, iar angajatorii au dispărut.

În acest context, bărbaţi, femei şi copii se îndreaptă pe jos spre localităţile de reşedinţă. Situaţia este asemănătoare cu cea din 1947, cînd circa 15 milioane de oameni au mers în Pakistan. Unii muncitori au de mers sute de kilometri pînă acasă. Spre exemplu, un angajat constructor merge 700 de kilometri pe jos, din New Delhi pînă în statul indian Madhya Pradesh, cu fiul său de cinci ani. „Cînd apune Soarele, ne oprim şi dormim”, afirmă tatăl.

Rajneesh, în vîrstă de 26 de ani, angajat în industria auto, merge 250 de kilometri pînă într-un sat din zona Uttar Pradesh. Drumul pe jos durează circa patru zile.

Autorităţile regionale au încercat să organizeze transporturi şi să ofere mîncare, dar serviciile au devenit suprasolicitate.