JOCUL PERICULOS AL PROIECTELOR MOARTE

De ce se zburleşte Rusia şi ce îi înfurie pe liderii ei?

Autor: Vlad LOGHIN

Ce i-a făcut pe liderii de la Kremlin să-şi iasă din sărite în ultima vreme de au pornit războaie economice comerciale împotriva Ucrainei, Moldovei, Belarusului? Doar preocuparea pentru propria economie, pentru proprii producători? Or, după cum rezultă din declaraţia lui Serghei Glaziev, consilier al preşedintelui rus Vladimir Putin, aderarea Ucrainei şi a Moldovei la UE ar permite mărfurilor europene să pătrundă fără a fi supuse unui control sanitar, vamal, pe pieţele acestor două ţări CSI, de unde vor fi reexportate în Rusia.

Sau poate grija faţă de sănătatea cetăţenilor ruşi, după cum spune “faimosul” Onişcenko, care justifică interzicerea mărfurilor ucrainene, beloruse, moldoveneşti pe pieţele ruseşti prin pericolul sporit pe care îl prezintă acestea pentru conaţionalii săi?

Dar ce cred experţii ruşi, străini despre acţiunile neprietenoase întreprinse de autorităţile de la Moscova în raport cu Belarus, Ucraina, Moldova? Chiar din capul locului, Ministerul rus al Dezvoltării Economice s-a pronunţat împotriva ostilităţilor declanşate împotriva Ucrainei, pe motiv că ar speria pe alte ţări din CSI şi le-ar îndepărta de Uniunea Eurasiatică.

Mai apoi, unii experţi de la Moscova şi din străinătate au sugerat că explozia de furie a autorităţilor de la Kremlin a fost provocată de înţelegerea faptului că proiectul lui Putin de a crea o Uniune Eurasiatică este pe cale de a se nărui. Bunăoară, Anton Barbaşin, analist rus, domiciliat la Moscova, care publică des în ziare ruseşti, şi Hanna Tobern din Washington, analist în domeniul Eurasiei, susţin că Rusia îşi dă prea bine seamă că dacă aceste foste republice sovietice, mai ales Ucraina, vor semăna acordul de asociere cu UE, atunci integrarea eurasiatică va fi imposibilă. După ei, Uniunea Eurasiatică, pe care vrea s-o construiască Putin, ar trebui să se transforme într-o umbrelă care să asigure siguranţa, dezvoltarea economică şi o cultură unică pe întreg spaţiul post-sovietic.

 Ideea transformării ţării lor într-un centru geopolitic, spun ei, de multă vreme îi frămîntă pe ruşi, începînd cu Petru I, mai apoi fiind reînviată prin crearea Uniunii Sovietice, iar acum este preluată de către Putin, care crede că Rusia poate deveni în secolul XXI un pol al puterii de pe glob, alături de SUA, UE, China. Însă, în viziunea lui Anton Barbaşin şi a Hannei Tobern, acest proiect s-a dovedit imperfect de la bun început. Pentru că, argumentează aceştia, Uniunea Eurasiatică nu are o ideologie puternică precum cea care a cimentat şi consolidat fosta Uniune Sovietică.

Concepţia eurasiatică, susţin ei, se ţine pe divergenţele culturale dintre Rusia şi Occident, precum şi pe antipatiile dintre elitele politice din aceste două spaţii, această idee nu oferă nici o soluţie pentru problemele cu care se confruntă ţările din CSI. Mai degrabă, evidenţiază aceştia doi, de ideologia eurasiatică are nevoie Putin, pentru a extinde proiectul eurasiatic în Europa de Est şi în Asia Centrală. Fiind un produs rusesc, avertizează cei doi experţi, Uniunea Eurasitică va prelua tot ce-i rău astăzi în Rusia: ignorarea drepturilor omului, justiţie selectivă şi aproape cea mai mare corupţie din lume. În comparaţie cu UE, după al cărei model Putin insită să creeze Uniunea Eurasiatică, Rusia nu are tradiţii în ce priveşte respectarea regulilor de joc, fapt ce îi pune în gardă, îi sperie pe potenţialii membri ai unei asemenea uniuni, ţări din CSI, care se tem mai cu seamă de pierderea suveranităţii lor.

O altă „matăhală”, precizează Anton Barbaşin şi Hanna Tobern, care bagă în toate boalele fostele republici sovietice este reînvierea naţionalismului în Rusia. De lozincă sovietică a „prieteniei popoarelor” nimeni nu-şi mai aminteşte. În schimb, pornirile şoviniste, naţionaliste şi ura manifestată de ruşi faţa de migranţii din republicile din Asia Centrală s-au înăsprit. Astfel încît marile oraşe ruseşti în orice clipă pot deveni cîmp de luptă dintre populaţia locală şi persoanele venite la lucru din Turkmenia, Kirghizia, Tadjikistan şi alte state asiatice. Pe acest fundal incendiar se înmulţesc atitudinile rusofobe.

La fel, cred experţii, Uniunea Eurasiatică nu poate deveni o comunitate armonioasă de state pentru că există diferenţe uriaşe în ce priveşte nivelul economiei Rusiei faţă de cel extrem de scăzut înregistrat de statele din Asia Centrală. Dintre cele 5 state din regiunea respectivă doar Kazahstanul are cea mai dezvoltată economie, dar ea de acum face parte din Uniunea Vamală. Uzbekistanul şi Turkmenistanul, care dispun de rezerve uriaşe de combustibili, de minereuri, nu prea îşi arată dorinţa de a se uni cu Rusia. Mai binevoitoare se arată Kirghizia şi Tadjikistanul, însă acestea sînt cele mai sărace ţări din această regiune. În cazul în care aceste două state ajung să intre în Uniunea Eurasiatică, conchid experţii, Rusia va fi silită să transfere sume enorme de bani în bugetele lor, din care cauză situaţia economiei ruseşti se va înrăutăţi, va creşte tensiunea socială, drept urmare, cetăţenii ei, care tînjesc după puterea sovietică, vor ieşi în stradă.

Experţii dau pierderea Ucrainei, despre Moldova nici nu amintesc, drept fapt împlinit, iar avînd în vedere riscurile sociale ale aderării Kirghiziei şi Tadjukistanului, Rusia s-ar putea mulţumi doar cu prezenţa în Uniunea Eurasiatică a actualilor membri ai Uniunii Vamale - Belarus şi Kazahstan. Însă, avertizează Anton Barbaşin şi Hanna Tobern, nici Lucaşenko al Belarusului şi nici Nazarbaev al Kazahstanului, care tronează în ţările lor de două decenii, nici în ruptul capului nu vor ceda puterea ţarului rus.

Drept concluzie, experţii spun că Uniunea Eurasiatică este un vis neîmplinit al lui Putin şi cu cît mai repede acesta îşi va recunoaşte propriul eşec, cu atît mai bine va fi pentru Rusia şi pentru întreaga regiune.