Cind sa-ţi ucizi femeia daca nu de „Ziua Internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor”?

Pamflet sumbru

Această întrebare, în mod cert, l-a chinuit multă vreme pe un creştin în toată firea, în vîrstă de 47 de ani, care-şi tîra zilele, de la una la alta, în satul Cheltuitorul, comuna Tohatin, din coasta Municipiului Chișinău. Chiar aşa: Cînd să-ţi omori cît mai simbolic şi pilduitor femeia de lîngă tine dacă nu de „Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor”, care este marcată pe data de 25 Noiembrie?

De ziua ei de naştere parcă n-ar fi prea potrivit, crima n-ar avea ecoul cuvenit, n-ar constitui, aşa cum se cuvine, un simbol şi un exemplu apoteotic pentru întreaga umanitate.  Nici de „Ziua Femeii”, pe 8 Martie, nu-ţi prea vine, tot din aceleaşi motive, mai cu seamă că, dacă o omori în această zi, rişti ca actul tău sacru de jertfire supremă să rătăcească în cel mai frustrant şi dezonorant anonimat din cauză că mai toţi, femei şi bărbaţi, beau pînă la uitare.

Domnule, ca să-ţi omori femeia de lîngă tine, mai cu seamă că este şi concubină, calitate care presupune o dragoste şi mai mistuitoare pentru ea decît în cazul în care ţi-ar fi fost nevastă cu acte în regulă, presupune un act de o responsabilitate matură supremă. Nu poţi, tu, făptuitor şi ucigaş de bună credinţă, pur şi simplu, să te prezinţi în faţa lui Dumnezeu, la Judecata de Apoi, cu un omor vulgar, nesemnificativ şi să mai ai şi pretenţie la iertare şi la o cazare de lux în locaţia Rai! Sunt sigur că asasinul nostru din satul Cheltuitorul a meditat îndelung asupra acestor variante!

Motivele casnice sau de orice altă natură pentru care eroul nostru a decis că femeia cu care trăia în concubinaj trebuie să fie ucisă contează mai puţin. De ele, in vulgo, pot fi preocupaţi doar brutalii şi neiertătorii oameni ai legii. Ne putem gîndi, fireşte, şi la aceea că eroul nostru creştin poate fi urmărit ori condamnat aprioric de un destin aflat la vederea tuturor văzătorilor şi nevăzătorilor cu auz.

Fiind din satul Cheltuitorul, observăm că avem de-a face cu un nume de localitate poate predestinat, poate cu un blestem apăsător de o viaţă pe umerii şi mintea creştinului criminal. Nu poţi fi „strîngător” dacă satul în care trăieşti se numeşte Cheltuitorul! Îţi e menit să cheltuieşti totul pentru că eşti fiu al Cheltuitorului, nu al Limbeniului! În acest context, ca o paranteză, e bine să stăm cu ochii beliţi de evlavie şi pe alte sate cum ar fi Risipeni, Puţintei…!

În tot acest joc social şi psihologic traumatizant al destinului, e clar că ucigaşul nostru, care, îăn fond, e o victimă, poate că şi-a cheltuit, pînă la această vîrstă, atît de mulţi bani încît nu şi-a permis să strîngă şi el o mică avere ca să scape de blestem şi să se ducă, de exemplu, în Fundul Galbenei. În aceste condiţii, să reţinem că partenera lui era concubină, nu nevastă.

De regulă, nevasta nu-ţi cere chiar în fiecare seară bani dacă vrei să-ţi petreci noaptea cu ea. Nevasta se sulemeneşte, se botoxează şi se siliconează pentru alţii, nu pentru tine, dar o face pe bani negociaţi relativ convenabil cu tine. În schimb, concubina poate fi mai năzuroasă, căci are pretenţia că se face frumoasă în exclusivitate pentru tine, ceea ce presupune cheltuieli astronomice. Chiar dacă-i aduci, cumva, Luna de pe Cer, tot te întreabă: „altă culoare nu ai găsit?” În aceste condiţii de viaţă dură cu o concubină, atunci cînd ai şi neşansa fatidică de a fi din satul Cheltuitorul, unde şi aşa arunci bani în stînga şi-n dreapta pe orice băutură care-ţi iese în cale, pe fruntea ta scrie „muritor disperat de foame şi sete”.

Astfel, în tot acest complex dramatic şi frustrant, „Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor” de anul acesta a venit ca o izbăvire pentru nefericitul şi introvertitul nostru criminal creştin din satul Cheltuitorul. În consecinţă, omul şi-a omorît cum a putut el mai bine concubina, pe care o chema Svetlana Scripnic pînă vîrstă de 42 de ani, cînd a devenit atît de incapabilă încît nu mai era în stare nici să respire. Ritualic, a omorît-o cu o brutalitate justificată prin aceea că a vrut să scoată duhurile necurate din ea care-l făceau cheltuitor în exces.

Prin acest ritual, bietul criminal, anume în această zi, a vrut să transmită lumii întregi şi posterităţii următoarele mesaje demne de inclus în Biblie: „Sărbătoriţi „Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor” pentru că uitaţi ce se poate întîmpla!” „Fiţi fericiţi, beţi şi iubiţi-vă pînă la moarte de „Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor” dacă nu vreţi să ajungeţi aşa!” „Să-mi fiţi recunoscători pe vecie, să-mi ridicaţi statui şi să mă pomeniţi în toate manualele şcolare deoarece v-am motivat să beţi, să fiţi premiaţi şi să aniversaţi triumfători „Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor!”

Închisoarea de doar 15 ani pe care i-o va acorda mireana Justiţie nepătrunsă de tainele trăirilor metafizice va păli în faţa eternităţii ritualului săvîrşit de către eroul din satul Cheltuitorul! (Haralambie Pruteanu)