Vasile Bantaş, un „acoperit” care-şi bate joc de SIS şi ţară

Autor: Kurt SOLOVIOV

Republica Moldova n-a fost niciodată un stat cu adevărat puternic, iar aceasta în sensul ideii de stat naţional unitar, indivizibil, suveran şi cu adevărat independent, nu doar din cauza politicienilor, ci şi a serviciilor secrete, iar asta în primul rînd.

Republicii Moldova i-a lipsit încă de la început un serviciu secret de informaţii NAŢIONAL. Nici la ora actuală situaţia nu stă mai bine. Toţi şefii care s-au perindat pe la conducerea SIS, începînd încă din prima perioadă cînd se numea Ministerul Securităţii Statului, aproape fără excepţie, au fost ori „cîrtiţe” (foste oficiale, ca ofiţeri activi) ale fostului KGB, fie ageamii plantaţi acolo de politicienii care aveau nevoie ei să-i slujească, fie, pur şi simplu, profitori ai conjuncturii politice cărora funcţia le-a permis să se îmbogăţească de pe urma şantajului cu dosare informative.

Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) moldovenesc este una dintre cele mai bizare „salate informative”. Fireşte că în toate serviciile secrete din lume există şi agenţi trădători infiltraţi de o agenţie străină sau racolaţi. SIS-ul moldovenesc, însă, este asemănător clasei politice. Şeful este al unui partid care l-a numit, putînd, în paralel, să slujească şi unor forţe informative externe, iar ofiţerii din subordine, în funcţie de oportunităţi (materiale sau din dorinţa de avansare), slujesc cîte un lider de partid, oameni de afaceri, sunt ai ruşilor, ai românilor, ai transnistrenilor, ungurilor, americanilor ş.a.m.d.

O particularitate extrem de importantă şi periculoasă în ceea ce priveşte siguranţa naţională ar fi următoarea: Este ştiut că şeful statului trebuie să fie primul care primeşte cele mai atotcuprinzătoare rapoarte ale serviciilor secrete. Avem convingerea că nici un preşedinte al Republicii Moldova, Snegur, Lucinschi, Voronin şi Timofti, nu au primit informaţii şi rapoarte de cea mai mare însemnătate pentru siguranţa naţională din toate domeniile (economic, bancar, infiltrări ale agenţilor străini, politici antinaţionale ale unor lideri politici, acţiuni subversive secesioniste etc.) la fel cum le primeau agenţii străini, capii lumii criminale, oamenii de afaceri şi alte structuri.

De exemplu, cine a cedat Benderul forţelor secesioniste transnistrene – Snegur sau serviciile secrete moldoveneşti credincioase fostului KGB? Poate că ambele părţi!?

Potrivit unor surse naţionale din interiorul SIS, începînd cu Anatol Plugaru, primul şef al acestui serviciu, cînd se numea Ministerul Securităţii, sau cu Artur Reşetnikov, toţi au contribuit la distrugerea sistematică a acestui serviciu. Cu ce respect şi cu ce fel de credinţă îi puteau trata ofiţerii cu experienţă pe unii amatori ca Plugaru sau Reşetnikov? Despre Mihai Balan încă n-ar fi de spus mare lucru pentru că deocamdată cel puţin e „pe marea reformă” în acest serviciu. Dar am auzit că deja este sabotat cu succes. Înghiţeau doar bîrfe şi colaje răstălmăcite din presă sau din gurile unor intelectuali alcoolizaţi. Unii mai recurgeau şi se mai slujesc încă de „prezumţiile” unor turnători pe care îi racolaseră încă de pe vremea URSS.

Informaţiile majore se vînd cu bani grei, iar bani mulţi au serviciile străine, oamenii de afaceri, politicienii şi capii lumii interlope. Cunoscînd acest adevăr, unii ofiţeri grijulii cu belşugul lor s-au pus în slujba acestora.

Vasile Bantaş. Preludiu la radiografierea unui caz

Vasile Bantaş (pe timpuri Bantaş Vasili Pavlovici) a fost ofiţer de stat major al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova. Ţine de această calitate chiar şi acum, arogîndu-şi calitatea de „ofiţer acoperit”, o titulatură cît se poate de impunătoare pentru unii politicieni, oameni de afaceri sau interlopi. Suficient cît să-i stoarcă de orice, să obţină orice vrea, să se infiltreze oriunde spre a fi tentant pentru orice serviciu extern dornic să-l capaciteze, să-l racoleze!

Spre sfîrşitul anilor '80, încă de cînd era student la Universitatea de Stat din Moldova, Vasile Bantaş a fost recrutat de către Comitetul Securităţii de Stat (KGB). Se ştie însî că, prin anii 1988-1990, începuse deja să adie vîntul schimbărilor, al redeşteptării naţionale. Obţinerea dreptului de utilizare a grafiei latine pe teritoriul fostei RSS Moldoveneşti a pus pe jar foarte multe structuri, în primul rînd KGB-ul.

Aşii KGB-ului de la Moscova ştiau că obţinerea independenţei de stat de către moldoveni va fi un proces ireversibil. Pentru ei era important ca să controleze şi chiar să influenţeze acest proces, în alte direcţii decît cele invocate de către recitatorii din PMAN, care şi ei o făceau într-un scop bine definit. Iurie Roşca ştie exact despre ce-i vorba. Pentru realizarea acestor deziderate, KGB avea la dispoziţie o armată întreagă de ofiţeri localnici activi sau în rezervă şi o întreagă armată de turnători şi colaboratori acoperiţi în toate structurile statului – administraţie, partide politice, intelectualitate, presă, armată, ordine publică etc.

Vasile Bantaş era şi el un pion extrem de potrivit, motiv pentru care se spune că a fost infiltrat, la ordinul KGB-ului, printre luptătorii pentru independenţa de stat, iar asta ca provocator printre demonstranţi, spre a determina forţele de ordine să intervină în forţă, „motivaţi”, împotriva manifestanţilor.

KGB-ist transformat în „apărător” al securităţii naţionale a R. Moldova

După prăbuşirea Uniunii Sovietice, Vasile Bantaş a lucrat, pentru scurt timp, în cadrul Departamentului pentru Securitate Economică, însă a fost exclus din rîndurile angajaţilor acestei instituţii din motivul formulat astfel: "pentru pierderea încrederii”!

Deşi a fost demis din Ministerul Securităţii Naţionale, a fost lansată (de el, dar şi de cei „cointeresaţi”) diversiunea, falsă, bineînţeles, potrivit căreia Bantaş ar fi, de fapt, nu fost cadru în rezervă, ci „ofiţer activ (TSD), care lucrează sub acoperire". Atribuindu-şi o astfel de calitate falsă, el şi-a permis să-şi asume o serie de „misiuni speciale” şi „sarcini operaţionale” care nu intrau în obiectivul real de funcţionare al Ministerului. Pentru a se înţelege mai bine presiunea psihologică pe care o exercita asupra celor pe care vroia să-i intimideze şi şantajeze, reţineţi faptul că pe atunci ofiţerii SIS aveau dreptul să reţină şi să încarcereze pentru „interogatorii specifice KGB-ului” pe oricine credeau ei de cuviinţă!

Utilizîndu-şi calitatea de „ofiţer al SIS care lucrează sub acoperire”, avînd informaţii suficiente cît să recurgă la intimidări, presiuni sau şantaj, Bantaş a reuşit să se angajeze (infiltreze) la SA "Moldovagaz". Încă de la început, acesta a subordonat compania, pe linie informativă, Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB). Astfel, toată documentaţia internă a SA "Moldovagaz" –  corespondenţa confidenţială, contracte, planuri de perspectivă, operaţiuni financiare etc. – erau transmise de Bantaş celor de la FSB, care-l recrutaseră anterior. 

Acoperire cu SIS pentru o viaţă de nabab

Avînd astfel de proptele în spate, lui Vasile Bantaş i s-a deschis un drum nemaipomenit spre o viaţă de huzur democratico-informativ. Avînd sprijinul (acordul) tacit, de voie, de nevoie sau de cointeresare, al Departamentului de Securitate OAO "Gazprom", în speţă al inginerului şef de la "Moldovagaz", V. Margine, Bantaş a creat un sistem tehnic complex, dar  ilegal pentru conectarea la  auto-încălzire a unor consumatori de la reţeaua de gaze cu destinaţie rezidenţială. 

Se estimează că doar din această activitate infracţională Bantaş a încasat aproximativ  68.000 de euro. Bani, nu glumă!

Abuzînd de pretinsa calitate de „ofiţer acoperit al SIS”, de intimidările şi şantajările la care putea recurge în virtutea faptului că poseda informaţii compromiţătoare, lui Bantaş nu i-a fost deloc greu să bage spaima în directorii responsabili sau să şi-i transforme în complici subordonaţi, iar asta în scopul sustragerii ilegale de gaze  din stocul companiei "Moldovagaz".   

Cu SIS şi FSB (care l-a racolat în virtutea moştenirii de la KGB) pe post de umbre protectoare, cu bani care au început să-i curgă gîrlă, Bantaş a început să ducă o viaţă de huzur şi promiscuitate – orgii sexuale cu perversiuni, băuturi fine şi în cantităţi nelimitate, saune etc. Se spune printre cei informaţi că, cică, tocmai acest mod destrăbălat şi depravat de viaţă i-ar fi adus diagnostice medicale de tipul "alcoolism cronic", „ciroză” şi „hepatita C”.

Convertirea la baptism ca „acoperire”

Privindu-i retroactiv biografia, este greu de crezut că un astfel de om ar trece brusc la cele sfinte sau că s-ar călugări din prea multe remuşcări faţă de cît a trădat ţara şi oamenii de credinţă, dar şi pentru felul inchizitorial cu care a şantajat o lume.

În mod surprinzător, Bantaş s-a convertit la Cultul creştin neoprotestant baptist cu ramificaţii americane. Coordonat sau nu de către ofiţerul lui de legătură din FSB, Bantaş şi-a folosit abilităţile sale, dublate acum de pioşenii religioase reformatoare, spre a se infiltra şi în anturajul serviciile secrete ale SUA, iar acum se pare să se poate mîndri cu calitatea de agent triplu – de formă pentru SIS, de „cîrtiţă” pentru americani şi de ofiţer credincios al FSB.

Bantaş şi PCRM, viitorul liberal al RM

Pe timpul guvernării comuniste, Bantaş era un susţinător extrem de activ al acestora. Infiltrîndu-se printre foştii opozanţi, care acum sunt la putere, Bantaş i-a urmărit şi monitorizat la sînge în folosul comuniştilor. Cu cinismu-i obişnuit, a recurs la orice metode. A mers pînă acolo încît a ţesut numeroase intrigi spere a-i învrăjbi între ei şi distruge pe opozanţii PCRM, iar asta prin măsluirea unor documente şi înscrisuri care, chipurile, ar fi aparţinut, ar fi fost scrise de către „Lorzii Filat, Sturza, Stati şi alte persoane de opoziţie din acea vreme”.

După demiterea sa de la AO "Moldovagaz" pentru abuz de putere şi alte abateri, Bantaş a fost recrutat ca ofiţer activ pentru Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS), la ordinul personal al lui Arthur Reşetnicov. Dovedind că poate să aibă şi calităţi de „linguşitor genial”, acest Bantaş este cel care a lansat lozinca potrivit căreia Voronin este „reprezentantul lui Dumnezeu în Moldova”, iar el trimisul lui Dumnezeu la „Moldovagaz”, zicem noi. 

După venirea la putere a Alianţei pentru Integrare Europeană,
Bantas s-a pus în slujba Partidului Liberal, căruia i-a oferit o gamă largă de „servicii”. Oare este întîmplătoare afilierea lui la partidul lui Mihai Ghimpu, ştiut fiind că n-a făcut-o de pe poziţii duşmănoase şi că scopurile PCRM şi PL sunt comune?

Prin intrigi şi şantajări cu dosare specifice lui, Bantaş vrea să
obţină poziţia de curator al sectorului energetic în UTI. S-a obişnuit omul cu profitul gras, ce vreţi? Este doar ştiut că hoţiile cele mai mari şi aparent pe neobservate se fac în domeniile aprovizionării cu gaze, cu energie, petrol... Patriotism, dezvoltare, integrare europeană, civilizaţie, umanism, stat suveran? Toate acestea-s pentru proşti, ziarişti şi analişti politici. Deştepţii „din organe” fac bani şi rîd cu gura pînă la urechi de romantici şi naivi.

Nu-i aşa că este extrem de interesant acest personaj şi vreţi să mai revenim la el?