Omul considerat aliatul de încredere al lui Mihai Viteazul şi mercenarul lăudat în Europa

Ştefan Răzvan este singurul rom ajuns voievod în Ţările Române. A stăpînit Moldova şi este un personaj mai degrabă legendar decît real. Cu toate acestea, vechile cronici şi istoricii spun că a fost un mercenar apreciat şi un aliat de încredere al lui Mihai Viteazul.

Populaţia romă sau ţiganii, aşa cum erau cunoscuţi în epocă, au ajuns în Principatele Române, Moldova şi Valahia în zorii Evulu Mediu, cel mai probabil din nordul Indiei şi Pakistan, din regiunea Punjab. Din punctul de vedere al cercetătorului Jonathan Fox, aceştia ar fi ajuns în secolul al XI-lea, iar după Bogdan Petriceicu Haşdeu, care a găsit documente în acest sens la Mănăstirea Tismana, datînd din timpul domniei lui Mircea cel Bătrîn, romii au pătruns pe filieră bizantină în anul 1285.

În scurt timp, au fost înrobiţi de marii boieri şi aveau un statut asemănător sclavilor domestici ce-şi făceau veacul pe lîngă moşiile boiereşti. Erau marginalizaţi şi fără drepturi, învăţînd diferite meserii, printre care fierăritul. Cu toate acestea, din rîndul acestor paria s-au desprins şi personaje de legendă. Unul dintre aceştia a fost ţiganul Ştefan Răzvan ajuns, după spusele cronicilor, voievod în Moldova. Ştefan Răzvan a devenit personaj de dramă romantică, fiind romanţat de Bogdan Petriceicu Haşdeu în celebra ”Răzvan şi Vidra„. Dincolo de ficţiunea elaborată de scriitorul român, Ştefan Răzvan, romul care a ajuns stăpîn peste Moldova, este atestat documentar şi are o poveste de viaţă cu adevărat demnă de un roman.

Mercenar rătăcitor prin Europa

Nu se ştie cu certitudine cînd şi unde s-a născut Ştefan Răzvan. În ceea ce priveşte originea sa nu sînt însă dubii. Este jumătate ţigan, jumătate moldovean. ”Acest Răzvan era născut în Moldova, dintr-un tată ţigan şi o mumă moldovancă”, spunea Nicolae Bălcescu în ”Românii supt Mihai Voievod Viteazu”. La rîndul său, istoricul Constantin C. Giurescu susţine această origine, numai că are o altă variantă. ”Nu cunoaştem numele tatălui său; cît despre mamă, contemporanii, între care însuşi Mihai Viteazul, spuneau, şi avea, se pare, dreptate, că era ţigancă, şi anume din Ţara Românească”, preciza acesta în ”Istoria Românilor”.

Cert este că Ştefan Răzvan nu a ajuns rob şi nici nu a fost abandonat ca în cazul copiilor nedoriţi, mai ales ca o persoană dintr-o etnie marginalizată la aceea vreme. Din contră, îl întîlnim ca mercenar prin Europa secolului al XVI-lea. Istoricii spun că a servit ca mercenar şi în regimentele protestante ale lui Henric al IV- lea, viitor rege al Franţei, la aceea dată rege al Navarrei implicîndu-se în războaiele religioase care au zguduit Franţa. A fost foarte apreciat, spun istoricii, şi a ajuns în armata polonă tot ca mercenar şi, în fine, datorită talentului său militar a fost rînd pe rînd comandant în armata lui Sigismund Bathory şi apoi hatman la curtea Moldovei sub Aron Vodă ”cel cumplit”, cel care a urmat la domnie lui Petru Şchiopul.

Cert este că Ştefan Răzvan şi-a petrecut tinereţea pe marile cîmpuri de luptă ale Europei, la curtea Navarrei şi a Poloniei, cunoscînd marii suverani ai Europei, remarcîndu-se printr-o vitejie şi o pricepere deosebită în arta militară. ”Acesta a servit la început în armata polonă, cîştigîndu-şi gradele mulţumită vitejiei sale deosebite. Intrînd în serviciul lui Aron, a fost numit hatman şi comandant al gărzii domneşti, alcătuită din unguri”, scria Giurescu.

Ţiganul ajuns domn şi aliat al lui Mihai Viteazul

Profitînd de poziţia sa de şef al gărzii domneşti, Ştefan Răzvan dă o lovitură de palat şi se înscăunează ca domn al Moldovei în locul lui Aron, în aprilie 1595. Nu se ştie cu exactitate cum s-a născut acest plan şi mai ales dorinţa de mărire a lui Răzvan. În varianta romanţată a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, o femeie Vidra, fiica boierului Moţoc, a aprins visele de domnie şi ambiţia hatmanului. În realitate, Răzvan a avut se pare o nevastă pe care o chema Maria, dar a cărui origine şi ambiţii sînt încă necunoscute.

Constantin C. Giurescu spune că de fapt Răzvan a fost pus domn de Sigismund Bathory, fostul său protector, care dorea înlăturarea lui Aron, vasal al principelui Transilvan bănuit de necredinţă. ”Bănuind-fără temei, socotim noi-pe Aron de necredinţă, Sigismund Bathory puse pe Răzvan, căpitanul gărzii ungureşti ce se afla pe lîngă domn, să-l prindă şi să-l ducă în Ardeal”, arată istoricul. Din punctul de vedere al reputatului istoric, Răzvan îndeplinea ordinele lui Sigismund care dorea un domnitor marionetă supus lui în voivodatul Moldovei. O demonstrează şi tratatul încheiat de Răzvan cu Sigismund Bathory la 3 Iunie 1595. Condiţiile sînt istovitoare.

Această vasalitate înrobitoare a Principatului Transilvaniei duce la o reacţie în interiorul ţării a marii boierimi, ajutat de polonezii care dorea Moldova în sfera lor de influenţă. În aceste condiţii, Ştefan Răzvan va mai domni doar cîteva luni, din aprilie pînă în decembrie 1595. Ştefan Răzvan s-a remarcat ca aliat al lui Mihai Viteazul. A participat la lupta de Călugăreni din August 1595, acoperindu-se de glorie. De altfel chiar şi domnitorul muntean îl pomeneşte ca pe unul dintre vitejii de la Călugăreni. Totodată Ştefan Răzvan bate şi monedă, pe care apare chipul său cu inscripţia de Ştefan Vodă.

Moartea cumplită a lui Ştefan Răzvan

După ce îl ajută pe Mihai Viteazul, Ştefan Răzvan se întoarce în Moldova. Între timp a fost înlăturat de la domnie, Iaşiul fiind ocupat de Ieremia Movilă, un boier pribeag agreat de polonezi. De altfel, este şi ajutat cu oastea regală condusă de cancelarul Zamoyski. Bătălia decisivă se dă lîngă Suceava, la Areni, pe 13 Decembrie 1595. Mult depăşită numeric, oastea lui Ştefan Răzvan este înfrîntă. Sfîrşitul lui Răzvan este cumplit. ”Înfrînt şi prins, acesta este tras în ţeapă, în timp ce fratelui său i se taie capul”, spune Giurescu.

Totodată sfîrşitul lui Răzvan este pomenit şi de vechile cronici precum ”Letopiseţul Ţării Moldovei” al lui Miron Costin. ”Supt Răzvan-Vodă au căzut calul atuncea în război, l-au prins oştile lui Ieremii-Vodă şi pre Răzvan şi l-au adus la Ieremie-Vodă. Stă movilă şi amu pe drumul Baiei de la Suceava, care să pomeneşti ”Movila lui Răzvan” pînă astăzi. Cît l-au adus pre Răzvan la Ieremie-vodă, dupa cîtăva mustrare, i-au tăiat îndată capul şi l-au pus într-un par împotriva cetăţii. Iară pre unguri i-au gonit oştile pînă la munţi, cu mare vărsare de sînge”, scria cronicarul.

Cosmin ZAMFIRACHE