Poliţia nu are arme, iar locuitorii lasă maşinile descuiate

Cu o populaţie de 320.000 de locuitori, această ţară are o rată scăzută a infracţionalităţii, iar violenţa este foarte rară. Ofiţerii obişnuiţi nu poartă arme de foc.Islanda este o ţară extrem de sigură, cu una dintre cele mai scăzute rate ale criminalităţii din lume. De-a lungul întregii sale istorii, poliţia islandeză a făcut doar o singură dată uz de arme de foc, fiind obligată, în decembrie 2013, să împuşte un bărbat bolnav psihic ce trăgea de la fereastra apartamentului său.

Islanda este renumită în istorie prin faptul că nu are armată. Astfel, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ocupată de forţele britanice pentru a preveni cucerirea ei de către Germania. Are o unitate de menţinere a păcii formată din 30 de persoane, condusă de Ministerul Islandez de Relaţii Externe. Este desemnată în principal pentru operaţii de păstrare a păcii şi a fost fondată în anii 1990 pentru a îmbunătăţi statutul Islandei în cadrul NATO, căci suferea de lipsa unor forţe armate, suficiente pentru a suporta operaţiunile pacifiste ale NATO.

Din moment ce nu sînt o armată propriu-zisă, se spune că Islanda nu are armată. Cea mai mare componentă militară este paza de coastă (Territorial Waters Guard), care este similară, în structură şi mod de operare, cu forţele marine ale multor alte ţări. Include bărci de patrulare armate, nave de patrulare aproape de ţărm, o navă ştiinţifică şi o secţiune de aeronautică ce operează cu aeronave cu aripa fixă şi cu un elicopter. Navele acestei forţe au intrat în luptă cu vasele de război ale Marinei Regale în timpul Războaielor Codului din anii 1950 şi 1970.

Populaţia fiind foarte puţin numeroasă, oamenii se cunosc unii cu alţii. Ca urmare, locuinţele nu se încuie, iar maşinile sînt lăsate în parcare cu cheile în contact. Folosirea cheilor este un gest de grosolănie. În toata ţara, plăţile se fac numai cu carduri. Nici măcar vînzătorii de ziar nu acceptă numerar.

Bogdan BISZOK