Împărţite pe sub poală, folosite fără socoteală

Autor: Vlad LOGHIN

Banca Mondială se arată îngrijorată faţă de felul cum sînt împărţite, folosite subvenţiile agricole acordate de stat pentru modernizarea sectorului agrar şi integrarea acestuia în pieţele globale. Felicia Pricop, specialist în domeniul businessului agricol al Corporaţiei Financiare Internaţionale, structură a Băncii Mondiale în RM, a declarat că deşi pe parcursul anilor 2010-2013, anual, s-au transferat mijloace băneşti din bugetul de stat în valoare de 0,5 la sută din Produsul Intern Brut al ţării, doar anul curent 400 milioane de lei, pentru susţinerea producătorilor agricoli moldoveni, nu se vede, practic, nici un rezultat. Potrivit ei, satul moldovenesc se află într-o continuă ruinare. Cei mai afectaţi de sărăcie sînt tocmai fermierii, lucrătorii agricoli.

 De fapt, nu se conţine nimic nou în constatarea funcţionarului Băncii Mondiale. Încă acum un an şi ceva, un grup de analişti de la „Expert-Grup” remarcau că măsurile de subvenţionare a agriculturii nu au un caracter stabil, previzibil, nu reflectă o politică clară privind piaţa agricolă, nu ţintesc obiectivele dezvoltării mediului rural. Aceştia argumentau că problemele privind crearea locurilor de muncă, menţinerea veniturilor de subzistenţă a fermierilor menite să stopeze fenomenul migraţiei forţei de muncă din ţară nu-şi găsesc soluţii clare în procesul de acordare a subvenţiilor agricole.

Cu toate că au o arie extrem de largă de aplicare, specifică Felicia Pricop, subvenţiile agricole nu încurajează suficient de bine introducerea practicilor moderne şi inovative în agricultură. De la 2009 încoace, precizează dumneaei, suportul statului pentru agricultură şi-a schimbat destinaţia, reorientîndu-se de la nevoile curente spre profilul investiţiilor. După calculele specialistului în domeniul businessului agricol al Corporaţiei Financiare Internaţionale, subvenţiile investiţionale reprezintă astăzi 80 procente din Fondul de susţinere a agriculturii ţării, faţă de 30 procente, acum şase ani. Dar, deşi s-a produs o reprofilare radicală a subvenţiilor, Felicia Pricop ajunge la concluzia că banii bugetari sînt băgaţi în investiţii tradiţionale, cu efect limitat pentru sectorul prioritar al agriculturii de valoare înaltă.

De fapt, expertul acestei instituţii financiare internaţionale, prin respectiva afirmaţie, vine să reconfirme preocupările mai vechi ale analiştilor de la „Expert-Grup”, care demonstrau că obiectivele măsurilor de subvenţionare sînt prea din cale afară de generale, nu comportă nişte criterii certe privind rezultatele aplicării sprijinului statului, nu este clar dacă ele corespund unor nevoi stringente.

Mai grav, Banca Mondială este derutată de modul vicios de distribuire a subvenţiilor agricole. Felicia Pricop dezvăluie că fermierii mici sau individuali se bucură de un suport financiar modest din partea statului, care nu este proporţional cu rolul lor în obţinerea producţiei agricole de valoare înaltă. Cea mai mare parte a subvenţiilor sînt îndreptate spre finanţarea unui număr mic de gospodării mari, care, potrivit dumneaei, bagă bani statului în tehnologii şi echipamente tradiţionale, adică nu contribuie la retehnologizarea ramurii date.

Expertul mai spune că gospodăriile mari corporative au beneficiat de aproximativ 75-80 la sută din totalul subvenţiilor agricole acordate în ultimii trei ani. Acest lucru este inadmisibil, avertizează Felicia Pricop, cîtă vreme ponderea fermierilor mici în volumul producţiei se ridică la 70 procente, în timp ce gospodăriile mari se pot lăuda doar cu o pondere de 30 procente. Unde mai pui că subvenţiile acordate gospodăriilor mari corporative cresc an de an, iar cele pentru fermierii individuali, dimpotrivă, sînt în scădere.

 Analiştii de la „Expert-Grup” au fost şi mai drastici faţă de felul cum sînt alocate, distribuite subvenţiile agricole în ţara noastră. Ei au declarat că deciziile de subvenţionare sînt influenţate de anumite interese de grup sau de interese înguste de partid. Potrivit observaţiilor lor, sumele de bani destinate subvenţionării agriculturii Moldovei sînt alocate, în proporţie de 80 la sută, doar unui cerc limitat de beneficiari, cam 10 procente din tot numărul total al producătorilor agricoli din ţară. Dincolo de această mare nedreptate, subvenţiile sînt repartizate, potrivit lor, neuniform la scara ţării. Primele cinci raioane, cu cel mai mare sprijin din partea statului, au primit de 5 ori mai multe subvenţii decît cele aflate la coada acestei liste. Experţii au remarcat că concursurile în cadrul cărora sînt selectaţi beneficiarii de subvenţii, de granturi se desfăşoară fără un control exigent, în condiţii de transparenţă redusă.

Conducerea Federaţiei Naţionale a Fermierilor din Republica Moldova consideră că regulamentul de subvenţionare în agricultură este unul discriminatoriu pentru gospodăriile ţărăneşti. Fermierii mici şi mijlocii sînt nedreptăţiţi, deoarece ei obţin mai puţin faţă de contribuţia lor la produsul agricol total anual. Mai rău, accentuează reprezentanţii acestei organizaţii, fermierii mici sînt cei mai săraci. Aceştia solicită modificarea regulamentului, în aşa fel încît 50 procente din Fondul de subvenţionare a agriculturii să fie acordate gospodăriilor ţărăneşti.

Ca să fiu obiectiv, nu doar reprezentanţa Băncii Mondiale în RM, nu doar anumite segmente ale societăţii civile, printre care figurează şi cele ce apără interesele ţăranilor noştri, sînt preocupate de situaţia actuală a fermierilor, ci desprindem o grijă acută pentru destinul acestora în declaraţiile conducătorilor forurilor globale. Bunăoară, Joze Graziano da Silva, directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO), a chemat recent toate guvernele lumii să facă politici menite să favorizeze micii fermieri.

Cum reacţionăm noi la asemenea îndemnuri, la criticele vizavi de discriminarea fermierilor noştri, concretizată prin împărţirea inegală a subvenţiilor agricole, condiţii neclare de distribuire a lor, la ineficienţa utilizării lor? Petru Maler, conducătorul Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură care, după cum am remarcat deja, tocmai este autoritatea responsabilă de gestionarea resurselor financiare destinate producătorilor agricoli, a refuzat să facă comentarii. Însă, nu pentru că ar fi de acord cu Banca Mondială, cu analiştii de la „Expert-Grup” sau cu directorul general FAO, ci, după spusele lui, nici el şi nici instituţia condusă de dumnealui nu ar purta o răspundere pentru ineficienţa folosirii banilor publici destinaţi susţinerii agriculturii, repartizarea adecvată a acestora, ci persoane şi instituţii publice care stau de asupra fotoliului lui. Altfel spus, a încercat să se spele pe mîini, dar nu are cum, fiindcă chiar Punctul 1 al regulamentului de funcţionare al acestei instituţii stabileşte responsabilitatea Agenţiei, implicit a conducătorului ei, pentru „monitorizarea repartizării subvenţiilor, evaluarea cantitativă şi calitativă a impactului generat de măsurile de susţinere a agricultorilor de către stat”.