Spania e prima finalistă a Campionatului Mondial, după lecția impresionantă predată Franței în semifinale (2-0). „Furia Roja” a făcut un joc perfect și a neutralizat complet vedetele francezilor. Neputincios, Mbappe nu i-a putut salva nici el pe „cocoși”, care vor lupta pentru bronz. Ibericii așteaptă deznodămîntul celeilalte semifinale pentru a afla cu cine joacă pentru al doilea trofeu suprem din istorie.

Mult sub nivelul afișat în precedentele meciuri, francezii au „sucombat” chiar de Ziua Națională, în fața unui adversar imperial, care a absorbit toate intențiile „Les Bleus”. Mikel Oyarzabal, din penalty-ul obținut de Yamal, a deschis scorul în minutul 22, apoi Pedro Porro i-a dat lovitura de grație finalistei din 2022. Aflăm cea de-a doua finalistă miercuri seara, în celălalt „blockbuster” al turneului, Anglia - Argentina.

O semifinală cît un ultim act, cu distribuții nepămîntești, staruri poleite în platină și un afiș „big time”. Franța - Spania, un răsfăț pentru cei neutri, e exponatul plin de rafinament din vitrina devoratorilor de tehnico-tactică. Un regal care fixează reperele fotbalului contemporan, cu două instituții zîmbind semeț din înaltul primei pagini, plus doi selecționeri „vero”, ambii cu baston de mareșal la purtător.

Bine ați venit la întîlnirea franco-hispană din Texas, încleștarea care ține cu răsuflarea tăiată două națiuni ce au excelat pe marile scene în ultimele două decenii.

Franța „dictatorului” Mbappe a măturat tot ce i-a stat în cale și țintește a treia finala la rînd după un parcurs eclatant, scînteietor, dominator. „Cocoșii” au toate motivele din lume să se entuziasmeze: „Les Bleus” sînt binecuvîntați - iarăși! - cu o generație care-ți îngheață sîngele în vene doar cînd vezi pe cine aliniază în avanposturi. Iar cînd semifinala se joacă în ziua „La Fête Nationale”, motivația ar trebui să fie una extra.

Aux armes citoyens!

Însă examenul suprem pentru „vlăjganii” lui Deschamps, la turneului de adio, va fi diferit de tot ce au întîlnit pe traseu pînă acum. Fiindcă Spania e și ea în divizia puterilor de elită de pe mapamond, cu argumente la fel de temeinice să emită pretenții la biletul pentru finală.

Monstruoși prin etică, intangibili prin hipnoza croită de jocul lor interminabil de pase, spaniolii sînt regii Europei și ard de nerăbdare să realizeze „dubla” dusă la rang de artă în 2008 și 2010 de „precursorii” Casillas, Puyol, Iniesta, Xavi, Torres.

Scrupulosul Luis de la Fuente a clădit o națională aproape fără fisură, înzestrată cu arta de a-ți „stinge lumina” chiar și cînd lasă impresia că nu excelează. Belgienii, portughezii au simțit-o din plin, aruncați de pe vapor fix cînd simțiseră că se agață de colacul prelungirilor.

E ziua în care pălește pînă și retorica nostalgicilor. E just să comparăm Franța de azi cu cea din '98, iar „Furia Roja” actuală e în topul all-time al spaniolilor. Nu-și au rost plînsetele, chiar dacă Zidane ori Busquets nu mai ghidonează balonul. Viitorul e acum!

Cu un Mbappe „reparat” la timp de staff-ul medical al Franței și un Yamal conștient că a sosit timpul să „livreze”, după un turneu mai degrabă neconcludent, „constelația” de staruri a primei semifinale de Mondial era pregătită de „lansare”, nu înainte de emoțiile de rigoare de la „Marseillaise” și „Marșul Regal Spaniol”. A fost odată ca niciodată la Dallas...

Trebuie spus că spaniolii au triumfat în ultimele două „directe” cu francezii, în semifinala de la EURO, de acum doi ani - „botezul” lui Yamal în fotbalul mare - și tot în penultimul act din Liga Națiunilor, în 2025. Rămîne de văzut dacă și cum va cîntări asta în ciocnirea de azi și dacă ibericii pot să viruseze iar sistemul impetuos al Franței.

„Cocoșii” au lăsat impresia că sînt mai percutanți în primele minute, dar prima supradoză de emoții a venit în careul lui Maignan. Rabiot a fost imprudent la marginea careului, l-a călcat zdravăn pe Dani Olmo, fără ca Baena să poată fructifica (11').

Compacți, spaniolii n-au clipit la incursiunile lui Mbappe, Dembele ori Barcola, în timp ce „albaștrii” au neutralizat și ei majoritatea baloanelor teleghidate de Rodri și Fabian Ruiz spre ultima treime a Franței. Echilibru, așadar, și o doză în plus de prudență din partea ambelor într-un sfert de oră pe post de aperitiv.

Stupoare franceză în Dallas

Naționala lui Deschamps a clacat inexplicabil în minutul 20. Digne a degajat haotic în coapsa lui Lamine Yamal, iar „centralul” din El Salvador a luat decizia firească. Penalty pentru Spania, transformat hulpav de Oyarzabal. Imparabil pentru Maignan, cu toate că portarul anticipase colțul.

Primul meci al Mondialului în care Franța e nevoită să revină din spate, iar măiestria lui Deschamps trebuie să iasă la suprafață, altfel ai săi ies din calculele pentru trofeu. Alt „șoc” imediat după pauza de hidratare, după ce fizicul lui Saliba s-a dezintegrat în cel mai nepotrivit moment posibil.

Anxioși și impreciși, francezii n-au putut să deranjeze defensiva impecabilă a Spaniei, imbatabilă, rînd pe rînd, la fiecare fază fixă a adversarilor. Pe cont propriu, Barcola a încercat să-l ia prin surprindere pe Unai Simon de la distanță, (36'), dar înlocuitorul lui Doue n-a nimerit ținta.

Franța nu iese la rampă

Cîteva secvențe mai tîrziu, francezii erau să-și compromită de tot meciul, pe o neatenție vicioasă a lui Maignan. Goalkeeper-ul Milanului a jonglat cu inimile a 66 de milioane de francezi, lui Fabian Ruiz lipsindu-i cîțiva centimetri pentru a pulveriza speranțele Cocoșului galic.

Cu pauza după colț, spaniolilor le-a convenit să-și tempereze viteza, în timp ce acțiunile francezilor eșuau în cascadă. Cea mai slabă repriză a naționalei din Hexagon, citită, cu tot cu vedetele ei, de o Spanie majestuoasă. Chiar diabolică!

Deschamps a simțit vulnerabilitatea din ax și a mutat la pauză, Manu Kone în locul „îngălbenitului” Rabiot. Contracronometru, Franța e obligată să reacționeze, dar e nevoie de mult mai mult pentru a debloca mecanismele Spaniei.

Sfîșiați dintr-o pasă!

În așteptarea unei zvîcniri a francezilor, Spania și-a păstrat mușchii încordați și la reluare. Cu încrederea pulsînd, Oyarzabal a șutat năprasnic de la distanță, peste poarta ezitantului Maignan (52').

Încă zece minute apatice pentru Franța l-au determinat pe Deschamps să mute iar: Barcola, varianta preferată de la început de selecționer, i-a lăsat locul coechipierului de la club, Désiré Doué.

Degeaba! Spania a făcut șah-mat defensiva Franței pe o combinație năucitoare Dani Olmo - Pedro Porro. Singur într-o poziție excelentă, după un assist divin al lui Olmo și o înlănțuire magnifică de pase, fundașul lui Tottenham l-a executat pe Maignan pentru un nevorosimil 2-0 (58').

„Paralizați”, francezii au lăsat impresia că se dezintegrează sub șocul de pe tabelă. Plutind în propria neputință, francezii n-au putut decît să admire valsul irezistibil al lui Yamal, oprit în minutul 61 doar de un ofsaid milimetric din drumul spre 3-0.

Mbappe a ieșit tîrziu din „hibernare”, înainte de cea de-a doua pauză de hidratare a întîlnirii de la Dallas. Unai Simon l-a blocat din unghi, apoi trasorul „decarului” a fost deviat în corner de viitorul coleg Cucurella.

Cu 20 de minute rămase din joc, Deschamps a mai apelat și la Cherki și Theo Hernandez, primul intrat în locul absentului nemotivat Olise. Senzația e că orice truc încercat de francezi a fost sortit eșecului și că spaniolii vor găsi, negreșit, o soluție.

C'est fini!

Într-un rar moment de rătăcire, Spania i-a făcut un cadou nesperat Franței, dar Doue a finalizat modest din afara careului părăsit de Unai Simon (82'). Era oricum prea tîrziu pentru ca francezii să mai salveze ceva, iluziile unei reveniri destrămîndu-se cît ai zice voilà!

Prelungirile n-au salvat impresia proastă care a persistat toată seara, iar Franța, marea favorită a specialiștilor, s-a prăbușit sub greutatea propriilor aștetptări.

A fost finalul „erei Deschamps” la naționala Franței, călătorie de 14 ani încheiată doar cu Mondialul cucerit în 2018. Poate prea puțin pentru un conglomerat nelimitat de staruri, așa cum a fost cazul „Les Bleus” în ultimul deceniu și jumătate.

Dar nu-i timp pentru pierzători! Blițurile trebuie să meargă pe Spania. Chapeau, La Roja, ați fost stelari!

Sursa: gsp.ro