Unii oameni consideră că specificul de a crede în Dumnezeu există în fiecare încă de la naştere. În acelaşi timp, unul din opt oameni de pe glob este ateu, iar numărul lor este în continuă creştere. Care este motivul? Ipotezele ce vizează credinţa şi motivele pentru care oamenii continuă să creadă în forţele divine sînt multiple, iar dezlegarea acestui mister a preocupat umanitatea din toate timpurile.

Ipoteza nr. 1: Dumnezeu există.Dacă Dumnezeu există, ar trebui deci să credem în El, în Ea (dacă e zeiţă), în Acesta (dacă e o entitate divinizată asemenea celor din Egiptul antic) sau în Ei (zeităţile colective).

Ipoteza nr. 2: Dumnezeu există în percepţia şi mintea noastră. Creierul nostru a absorbit religia împreună cu credinţa, iar oamenilor le convine să creadă în Dumnezeu. Spre exemplu, în Antichitate, oamenii erau vînaţi de animale, iar dacă auzeau zgomote în apropiere era mult mai uşor să le atribuie unui leu, care avea drept scop să-i atace, decît vîntului care nu putea să le provoace nici un rău.

Urmărind această logică, creierul uman s-a obişnuit să creadă că în această lume toate lucrurile se întîmplă cu un scop, iar dacă scopul este necunoscut şi, eventual, misterios, cel mai probabil că lucrurile pot fi dirijate de forţe invizibile, supranaturale şi divine. În această logică de idei, creierul uman învaţă credinţa în Dumnezeu/Zei la fel cum învaţă o limbă. Ceea ce înseamnă că omul nu s-a născut cu credinţa în sine, ci s-a născut cu abilitatea de a învăţa rapid elementele particulare şi de bază ale unei societăţi.

Societăţile antice credeau în existenţa Zeilor atotputernici care urmăreau activităţile zilnice ale oamenilor şi îi putea distruge dacă aceştia greşeau în faţa lor. Ideea centrală este că cu cît aşezările umane se măreau, iar numărul de oameni devenea tot mai mare, era tot mai greu ca indivizii din aceeaşi comunitate să se cunoască reciproc. Acest lucru le permitea să fure, să se mintă reciproc sau să-şi facă rău unul altuia. Însă atunci cînd toţi membrii societăţii cred în acelaşi Dumnezeu şi respectă aceleaşi reguli, comunitatea devine mai prosperă, mai stabilă şi mai liniştită.

Faptul cel mai ciudat este că cele mai stabile şi sigure societăţi moderne din lume au o rată tot mai mică de persoane credincioase, iar ateismul este în creştere. Acest fapt se explică în felul următor: atunci cînd oamenii se simt în siguranţă, ei nu mai au nevoie să creadă în Dumnezeu sau poate e doar o stare temporară?

Dar evenimentele, care au loc în societăţile moderne şi la care asistăm, sînt cele mai înfricoşătoare din toată istoria omenirii: schimbările climatice, armele nucleare, războaiele, explorarea spaţiului cosmic, dezvoltarea inteligenţei artificiale şi erorile comise în dezvoltările acestor industrii pot declanşa frică, fapt care ar putea trezi credinţa în cele sfinte. Avem nevoie de Dumnezeu pentru a avea o societate stabilă? Avem nevoie, pur şi simplu să credem în CEVA. 

Sursa: Explanimator