Limbajul vulgar e un lucru prezent majoritatea culturilor de pe mapamond, lingvistul James Harbeck explicînd într-un articol redactat pentru BBC News modul cum înjurăturile apar în diferite zone ale Terrei.

Autorul articolului „Mind your language! Swear around the world” susţine că utilizarea înjurăturilor nu este la fel peste tot în lume, în funcţie de zone geografice, moşteniri culturale sau alţi factori, fiecare popor avînd propriile cuvinte de ocară, propriul limbaj vulgar.

Harbeck precizează că, „limbajul puternic adesea implică aducerea în discuţie a lucrurilor pe care le-ai vrea, dar nu ar trebui să le doreşti; totodată, un scop e acela de a supăra structurile de putere care îţi par prea arbitrare”.

Tendinţa este de a gîndi înjurăturile ca pe un întreg, dar acestea pot avea mai multe funcţii. Steven Pinker în volumul „The Stuff of Thought” enumeră cinci moduri diferite în care putem înjura: descriptiv, idiomatic, abuziv (ex. celebrul „Du-te dracu…!”), emfatic, cathartic. În unele limbi, există un mod de a vorbi vulgar pentru toate cele cinci moduri, dar în alte ţări nu.

În funcţie de cultură, unele cuvinte vulgare nu reprezintă o insultă, ci uneori sînt folosite drept limbaj normal, necesar pentru integrarea în comunitate. Totodată, unele cuvinte care ar putea să pară normale sînt considerate ofense. În zona de Sud a Africii, în unele triburi, folosirea numelui socrului mare de noră este văzut ca pe o lipsă de respect.

Organele genitale, partea limbajului vulgar preferat

Înjurăturile preferate fac referire la organele genitale, potrivit autorului. Nu contează dacă sînt menţionate organele genitale masculine sau feminine. Utilizarea diferitelor forme ale cuvîntului penis sînt, din punct de vedere simbolic, forme de manifestare a puterii.

De partea cealaltă, folosirea sintagmelor vulgare ce au în structura lor organele genitale feminine, merg mai ales pe adresare de insulte care ţin de mama sau persoanele apropiate celui ofensat. Acest tip de înjurături pot fi întîlnite cu precădere în ţările latine, slave, dar şi în cultura chineză şi mai rar în zona arabă.

Expresii injurioase la adresa rudelor

Există şi excepţii. De exemplu, în Bosnia, cuvintele vulgare sînt mai ales la adresa tatălui sau bunicului, la fel ca în Albania. Mai mult, turcii merg cu „sülaleni sikeyim”, expresie care face referire la familia extinsă, în timp ce în mandarină se ajunge la „cào nǐ zǔzōng shíbā dài” – „strămoşii tăi pînă la a 18-a generaţie”.

Un alt cuvînt utilizat în cultura slavă, dar şi în mediul anglo-saxon este cel care face referire la persoanele care practică prostituţia. Astfel, cuvîntul „curvă” devine un simbol al desconsiderării totale a unei femei sau unui bărbat asociat unei asemenea femei (clasica sintagmă spaniolă „hijo de puta”).

Injurii referitoare la personaje biblice

În limbajul vulgar este des făcută referire şi la Diavol sau Satana, prezent mai des în argoul limbilor din Scandinavia. Totodată, cînd sînt folosite cuvinte de ocară din această zonă a religiei, persoanele cărora le sînt adresate cuvintele grele sînt trimise în locuri precum „Iadul” sau forme similare. O ultimă categorie de cuvinte vulgare sînt cele care se referă la fecale. Pot fi regăsite expresii de acest tip în limbi precum franceza, engleza, germană, dar şi araba sau limbi din zona Pacificului.

Bogdan DOBRE