A(h) Şalaru cînd apare, armata rusă dă ochii peste cap şi... moare!

Liberalismul la noi a apărut acum două mii de ani, concomitent cu creştinarea masivă şi profundă a poporului român încă nenăscut la acea dată. A fost moşit ca o mişcare de mase fără lideri şi se dezvoltă astăzi ca o mişcare de lideri fără mase.

Liberalismul autentic e, în fond, cosmopolit, imperial, internaţionalist ca Lenin şi Troţki, el ţintind dominaţia mondială. Al nostru, fiindcă are geniul de a dilua, de a compromite din start orice idee, e naţionalist din neputinţă, în felul acesta ilustrînd plenar proverbul cu mărgăritarele aruncate în troaca porcilor. Precum se ştie, Porcul nostru Băseste, nu ghindeşte.

Cu toate că liberalismul nostru îşi tratează amigdalita cu gargara naţionalismului de grotă, deci e peştericol, el ia de la geto-dacii chinezi tactica paşilor mici, de la valahii ruşi împrumută regula “un pas înainte, doi înapoi” şi de la românii americani – soluţia: cînd ceva nu merge fără preludiul obligator-necesar, Anatol Şalaru, acest Ţumburuk Titanovici al intergării noastre NATOiste, îl trimite pe băiatul de mingi Dorin Chirtoacă la farmacie după vaselină.

Partid cu un merit de cel mult 10-12 centimetri în stare de erecţie electorală, liberalii moldoveni sau moldo-români sau româno-basarabeni sau români şi punctum sînt funciarmente cinstiţi. Toţi marii politicieni ai lumii, inclusiv Angela Merkel şi Nicolae Chirinciuc, stau cu fundul în două luntri, numai ei cu luntrea în două funduri!

Partidul Liberal din Moldova (PL) este o formaţiune de masă. Se serveşte prăjit sau fiert, felii sau piure. Salivînd abundent în rigola eşichierului politic, fermentează ideea unionistă pînă la stadiul unei Mari Constipaţii. Din simplul motiv că sînt de o încîntătoare reducţie mintală şi sufletească: altceva nu cunosc, nu au ce spune moldovenilor.

Nu dezvoltă aripi, (cu o tristă excepţie de notorietate: Ionel Hadîrcă, baciul mieilor chirilici cu carnet comsomolist primit la БАМ, şi Aniuţîka Guţu, care ar fi o fumeie perfectă dacă ar fi mută ca Nic. Timofti şi ar avea mînere la spate), ci înghiţituri, zgîrciuri, ciolane şi zdrenţe ideologice. Partid de apartament, cu şanse reale de a se transforma în Mare Alianţă de Cartier (MAC). Yobagi de Cartier.

PL nici la licitaţie nu poate fi scos, fiindcă în afară de mîinile curate ale lui Mişa Ghimpu, deprinse să cotrobăsească prin izmenele lui Vlad cel Filat crîncen de Plahotniuc, nici nu are ce privatiza. Dacă astăzi lui Misha cel Tare şi Curat îi pute lenjeria intimă a lui Vlăduţ, băiatul cel bun şi cuminte al lui badea Vasile de pe Valea Lăpuşnei, de ce a dormit cu ea sub cap începînd cu 7 aprilie 2009 şi pînă mai ieri?

Ce-ar mai fi de spus aici? Cu toate că este un partid rămas fără de mase, PL are încă foarte mulţi lideri – tocmai vreo 13! – care trebuie să se menţină cumva în şaua molcuţă a eşichierului politic. E şi firesc să fie aşa, fiindcă cel care a fost rănit odată de glonţul dulcisim al puterii nu se mai lecuieşte acătării în vecii vecilor.

În loc să ridice steagul alb al eşecurilor pe toate liniile, liberalii înalţă ca curva prăjina şi se erijează în unicii luptători împotriva corupţiei. Nişte (co)rupţi în fund, care ne lasă nouă, electoratului de rînd, numai borta covrigului şi energia atomică a mămăligii noastre nucleare (cu jumere, brînză, cît mai multă brînză, şi cu dulceaţă!). Pentru că ei, ghiavolii, ştiu, au studiat atent: Mămăliga cu dulceaţă face puţa maladeaţă!

Dinu MIHAIL