10 mituri despre alcool

Ne-am lovit cu toţii de legendele care circulă pe seama consumului de alcool. Toate au numitor comun: nu de alcool trebuie să ne temem, ci de excesele lui.

Despre plăcerile şi neajunsurile produse de alcool s-au scris rîuri de cerneală. Alcoolul, în diferitele lui forme, a rămas de secole un aliment de bază, însă noi încă mai învăţăm să convieţuim cu el în bună pace. Evident, demonii pe care îi invocăm în preajma licorilor bahice sînt cel mai adesea asociaţi cu excesul. Însă miturile şi prejudecăţile pe care omenirea le-a creat de-alungul istoriei în jurul băuturilor alcoolice şi a efectelor care le produc sînt mult mai complexe şi, de cele mai multe ori, sînt evident legate de lipsa de informaţie. Le vom enumera aici pe zece dintre cele mai cunoscute şi le vom demonta pe fiecare în parte.

Berea dupa vin e chin, vinul după bere e plăcere. De fapt, nu este importantă ordinea în care le bei şi nici cum amesteci băuturile, ci cantitatea de alcool ingerată în timp. Ficatul nu poate procesa în mod uzual decît un pahar de vin, o halbă de bere sau 50 ml de băutură spirtoasă (peste 40% concentraţie alcoolică) pe oră. Prin urmare toate băuturile pe care le consumi de-a valma la o petrecere, fie ele chiar mai slabe sau băute într-o anumită ordine, contribuie toate la starea generală proastă care te aşteaptă a doua zi.

Alcoolul îngraşă. Multe dintre regimurile de slăbit elimină cu desăvîrşire alcoolul din dietă. Cu toate acestea, la o numărătoare riguroasă, alcoolul nu-i nici pe departe un aliment atît de bogat în calorii. Consumul său este deseori asociat cu mîncarea şi multe dintre băuturile alcoolice stimulează sucul gastric. Însă poţi să reţii că nu berea te îngraşă, ci pizza aceea mare pe care o mănînci de obicei la bere.

Absintul îţi produce halucinaţii. Este un mit care s-a născut probabil în vremurile în care efectele alcoolului erau mai puţin cunoscute şi studiate. Starea aceea de reverie pusă pe seama absintului în secolul al XIX-lea se datorează cel mai probabil procesului greşit de fabricaţie prin care unele absinturi ajungeau să conţină o concentraţie mare de alcool metilic.

Tequila originală are un vierme în sticlă. Este de fapt o stratagemă de marketing şi n-are nici o legătură cu calitatea tequilei sau a mezcalului care se află în sticla respectivă. Viermele cu pricina este de fapt larva unui fluture care este un cunoscut dăunător al agavei, plantă din care este făcută tequila sau mezcalul. A, şi mezcalul, fie el şi “original” nu conţine mescalină sau orice altă substanţă psihodelică cum mai pomeneau unele legende urbane.

Alcoolul îmbunătăţeşte performanţa sexuală a bărbaţilor. Alcoolul te poate dezinhiba, într-o oarecare măsură, dar consumat în exces ajunge să-ţi încetinească mai toate funcţiile motorii şi poate pune în dificultate buna circulaţie a sîngelui către extremităţi. Dacă înţelegeţi ce vreau să spun.

Dacă combini alcoolul cu cola te îmbeţi mai greu. Cola nu are nici o proprietate aparte prin care să poate opri absorbţia de alcool, conţine însă cofeină şi aceasta îţi stimulează sistemul nervos, de unde şi senzaţia că ai lucrurile sub control. Însă cîteva pahare mai tîrziu nu le mai ai. Acelaşi lucru este valabil şi pentru băuturile energizante.

Dacă mănînci înainte, nu te îmbeţi. Mîncarea poate întîrzia procesul, însă nu îl anulează. Mai devreme sau mai tîrziu, alcoolul consumat în cantităţi generoase va fi procesat de corpul tău şi îşi va face simţite efectele.

Alcoolul te ajută să dormi. Alcoolul te poate trimite la culcare mai repede ce-i drept însă prezenţa lui în corp îţi va face somnul agitat şi scurt, prin urmare te vei odihni oricum mai puţin.

Cui pe cui se scoate. Cînd vine vorba despre alcool, toate evidenţele conlucrează împotriva acestei teorii. Nu vei putea alunga starea de mahmureală cu mai mult alcool, cel mult o vei prelungi. Nici măcar cafeaua nu-i o idee atît de bună. Fiind şi ea un diuretic, la fel ca şi alcoolul, va adînci deshidratarea prin urmare şi starea de mahmureală datorată cel mai adesea deshidratării de a doua zi. 

Vinul dulce are zahăr adăugat. Majoritatea vinurilor dulci îşi găsesc tot zahărul de care au nevoie în struguri, iar cantitatea de zahăr rezidual poate fi crescută sau scăzută prin procedee specifice. Există probabil producători care aleg să scurtcircuiteze procesele naturale, însă acestea sînt şi trebuie să fie doar excepţii.

Dragoş VĂRŞĂNDAN,
Capital.ro