Nici diploma universitară nu anulează unele evidențe

Autor: Mihai CONȚIU

”Prostul ŞTIE. E sigur. E un om care exhibă competențe şi e sigur de ele. Dacă crezi că ştii ceva, trebuie să vezi dacă nu treci printr-o criză de prostie. (…) Prostul nu poate fi contrazis, are convingeri de beton. E un om fericit. E plăcut să ştii că ştii, că ai dreptate. (...) Cînd vedem un ştiutor, trebuie să fim suspicioşi: prostul e serios. E solemn. Nu se joacă. E demn, inflexibil, pietrificat. Ia toate lucrurile în serios, dar mai ales pe el însuşi. Pentru că e serios, prostul e şi sfătos. Are soluţii pentru orice problemă. E o suficienţă intelectuală glorioasă, e o fudulie. Are idei fixe. Nu se îndoieşte de el însuşi şi îi place de el!”, scrie filosoful român Andrei Pleşu.

Înainte de apariția internetului, prostia era mai bine pitită, nu era exhibată la nivel național și internațional, ci era receptată într-un mediu destul de restrîns – un prost autentic era cunoscut doar de către colegii lui de muncă, vecini și alți cunoscuți! Acum, însă, cu ajutorul internetului, grație democrației înțeleasă aiurea, prostia a devenit copleșitor de presantă, influentă și chiar legitimată de sute și milioane de inși care stau cu gura căscată și urechile ciulite la un prost solemn care declamă ”adevăruri” pe rețelele de socializare, bloguri, televiziuni, tribune parlamentare etc.

Nici nu poți cuteza să spui despre unul, cu argumente solide, că este prost deoarece te pomenești cu o liotă de susținători de-ai lui care vor să te execute în piața publică. Mulți sunt tentați să spună despre un individ că nu poate fi prost deoarece are studii universitare. Este greșit! De-a lungul vieții, am cunoscut batalioane întregi de proști cu studii superioare.

În cele ce urmează, voi emite doar judecăți de valoare, păreri personale despre cei pe care îi suspectez de ”prostie brută ori superioară”. Abordînd prostia, nu înseamnă că nici eu nu pot fi considerat un prost de către cei mai deștepți decît mine. Prostul, de regulă, nu are o cultură solidă, nu citește, iar diploma și-a luat-o învățînd ca un papagal. Ca ”un principiu de viață”, ”proștii universitari” învață pe de rost cîteva aforisme celebre, proverbe ori neologisme culese din dicționar pe care le rostesc atunci cînd consideră că ”dau bine”, făcîndu-i pe cei care îl ascultă să facă pe ei de emoție cînd aud cît de deștept e ”prostul universitar” din fața lor, iar aici mă gîndesc la Marian Lupu. Aceștia sunt ”proștii solemni”.

Unii dintre proști sunt înzestrați și cu o șiretenie teribilă, iar gîndul nărăvaș îmi zboară spre Mihai Ghimpu. O altă categorie de proști e aceea care îi consideră pe toți ceilalți mult mai proști decît ei, aici neputînd să nu-l adaug pe Vlad Filat celor doi pomeniți mai devreme. Este interesant că această prostie superioară ori brută, cazul lui Ghimpu, își cunoaște foarte bine interesele personale care țin de bunăstarea financiară și ascensiunea politică. Din această perspectivă, acești proști au abilitatea de a se alia cu cei mai puternici pentru a profita. Aici este suficient să amintim alianța cu Vladimir Plahotniuc a celor trei arătați mai sus. Plahotniuc nu este prost, ci un mare ticălos, țesător de intrigi și megaloman. Din această perspectivă, și-a putut permite ca să-i trimită temporar pe ”șoseaua de centură a politicii” pe Ghimpu, Lupu și Filat.

Lui Plahotniuc nu prostia i-a jucat festele care l-au determinat să-și ia tălpășița din Țară, ci calculul greșit în raport cu Igor Dodon, care nu este un prost. Dodon nu i-a putut ierta faptul că ”i-a capturat” oarecum Președinția și că ”i-a limitat drastic ieșirile exterioare”, indiferent de intuibile ”complicități inevitabile”. În final... finalul a contat!

Firește că am identificat și o serie de ”proști mediatici”, moderatori care-i invită în emisiuni pe proștii publici invocați, dar nu despre ei este vorba aici.

”Prostul nu poate fi contrazis, are convingeri de beton”, scrie Pleșu, iar aici vă invit să vă gîndiți la Filat, Lupu și Ghimpu. ”Prostul e serios. E solemn. Nu se joacă. E demn, inflexibil, pietrificat”, mai constată filosoful român. Păi nu la fel sunt și ”eroii noștri”? ”Pentru că e serios, prostul e şi sfătos. Are soluţii pentru orice problemă”, notează Pleșu. Poate să mă contrazică cineva că ”triada” de mai sus nu este serioasă, sfătoasă și nu are soluții pentru orice?

Astfel, constat că Ghimpu este convins că a inventat ”dunga de la pantaloni și cămașă”, Filat – făcutul țigărilor cu mîna, iar Lupu – limbajul păsăresc!

Deocamdată atît despre proști, iar asta nu din pricină că nu ar mai exista turme întregi despre care putem vorbi, inclusiv eu, semnatarul acestor rînduri, ci pentru că ar deveni... prostește de plicticos! Dramatic este atunci cînd acești proști schimbă destine de Țară și de oameni, iar asta pentru că au și ei ”prostimea” lor!