Nimic nou sub Soare și nici nu-i vorba de invazie, așa cum o fac rușii

Autor: Mihai CONȚIU

Autorităţile românești au supus dezbaterii publice un proiect de lege care, dacă va fi votat, va permite României să intervină în afara ţării, inclusiv militar, pentru ”a proteja cetăţenii români aflaţi în pericol”. Proiectul prevede că intervenţiile de acest fel vor putea fi iniţiate la recomandarea preşedintelui României, cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT).

Acest ultim demers românesc i-a luat prin surprindere pe oficialii de la Chișinău, care au reacționat cu prudență și oarecum evaziv, iar asta probabil și din cauză că n-au avut suficient timp să analizeze mai profund textul acestui proiect, dar nici să ceară detalii suplimentare de la autorii români ai documentului. Interesant, însă, e faptul că nu a existat nici o reacție promptă, firește că una de condamnare și acuzare, din partea Kremlinului față de proiectul românesc respectiv, dar această tăcere poate avea și explicațiile ei. Dacă va fi cazul, se înțelege că oficialii de la Kremlin vor interpreta in vulgo acest demers românesc. Astfel, ei îl vor califica drept intenție de invadare a Republicii Moldova de către Armata română, în scopul alipirii la România, ceea ce ar fi o absurditate și o dezinformare tipic rusească.

Pe de altă parte, în contextul războiului din Ucraina, nu poate fi exclusă varianta în care Rusiei să îi convină, deocamdată, acest proiect românesc, dorindu-și chiar ca Armata română să intre efectiv pe teritoriul moldovenesc, fie și într-un număr simbolic de efective militare. Acest scenariu, totuși imposibil acum, ar justifica teribil Rusia să nimicească efectiv Ucraina, apelînd la cele mai distrugătoare arme neconvenționale, iar asta pe fondul blocării ajutorului american de către congresmenii loiali lui Donald Trump, dar și al unui ajutor european ce poate ajunge într-un impas.

Referindu-ne strict la proiectul în cauză, trebuie făcută precizarea că, de fapt, protejarea cetățenilor care locuiesc în afara țării lor nu este o premieră exclusivă a României. În 2005, Adunarea ONU a adoptat conceptul „responsabilității de a proteja”. Potrivit acestuia, fiecare stat este obligat să-și ”protejeze populația de genocid, crime de război, epurare etnică și crime împotriva umanității”. Dacă un stat nu poate face acest lucru, atunci comunitatea internațională are obligația de a interveni, chiar dacă aceasta duce la o încălcare a suveranității statului. Cu toate acestea, intervenția militară în acest caz este o soluție extremă. Există exemple de participare a Armatei în afara țării pentru a-și proteja cetățenii chiar înainte de 2005. Astfel, în 1976, unitățile speciale ale Forțelor de Apărare ale Israelului au participat la o operațiune specială în Uganda. Acestea au eliberat pasagerii dintr-un avion Airbus A300 care fusese deturnat de teroriști. Rusia are, de asemenea, o lege privind protejarea cetățenilor săi din afara țării.

Ca o primă reacție, cei mai mulți se grăbesc să interpreteze textul proiectului românesc în sensul strict al unei intervenții militare terestre românești în Republica Moldova, dar pînă acolo e multă cale de bătut. Se estimează că circa un milion de moldoveni dețin cetățenia română, din care circa 500.000 ar locui în Republica Moldova.

”Intervenția militară românească în afara Țării pentru a proteja cetăţenii români aflaţi în pericol” nu-i musai să presupună o dislocare de trupe românești pe teritoriul Republicii Moldova. ”Intervenția militară românească în Republica Moldova” poate însemna o instruire intensivă și continuă de tip NATO a militarilor moldoveni de către strategii militari români, echiparea, modernizarea și înzestrarea Armatei moldovenești cu armament defensiv performant, unul capabil să facă față oricărei agresiuni armate externe, care nu poate fi decît una rusească.

O intenție rusească de invadare a Republicii Moldova nu se poate materializa decît în condițiile în care rușii îngenunchează întreaga Ucraină. În acest context, însă, vom avea parte de o schimbare radicală, prin redeschiderea altor linii de front, iar aici vorbim despre o Rusie agresoare care ar intra implicit într-un război teribil cu Țările baltice, Polonia, Republica Moldova și România, situație în care, nu neapărat sub tutela NATO, cel puțin Marea Britanie, Franța și Germania ar putea deveni părți beligerante împotriva Armatei ruse.

Acutizarea stării de beligeranță dintre Europa democrată și Rusia poate fi determinată exclusiv de ascensiunea extremei drepte pro-rusești după alegerile europarlamentare din Iunie și cîștigarea Președinției SUA de către Donald Trump. Tot în acest context, vom asista și la revendicări teritoriale din partea altor State europene, prin stimulente rusești, precum și accentuarea unor tendințe separatiste în Belgia, Spania, Italia etc.

În încheiere, revenind la proiectul de lege care va permite României să intervină în afara ţării, inclusiv militar, pentru ”a proteja cetăţenii români aflaţi în pericol”, o prezență armată românească pe teritoriul Republicii Moldova, iar asta într-o situație de limită extremă, nu poate interveni decît dacă există solicitare expresă din partea Republicii Moldova, cu aprobarea ei în Parlament. Situația de limită extremă, după cum sugeram, nu poate veni decît în urma unui pericol real de invadare a acestei Țări în condițiile deja arătate.

Pînă atunci, însă, deocamdată nu se prefigurează vreun pericol militar real pentru Republica Moldova din partea Rusiei, motiv pentru care ajutorul militare românesc pentru ”a proteja cetăţenii români aflaţi în pericol” trebuie să se materializeze prin instruirea, îmbunătățirea logistică și dotarea Armatei moldovenești cu armament defensiv performant.