Soarta războiului din Ucraina e decisivă pentru existența Republicii Moldova

Mihai CONȚIU

Pentru orice observator echidistant, este limpede că rezolvarea problemei transnistrene, revenirea acestei regiuni în componența controlabilă a Statului Republica Moldova depinde exclusiv de finalitatea războiului din Ucraina. Practic, Ucraina nu se apără doar pe sine de Rusia agresoare, dar apără și independența Republicii Moldova. O înfrîngere a Ucrainei ar însemna dispariția ambelor Țări – Ucraina și Republica Moldova –, dar și crearea unei noi granițe a Rusiei cu NATO.

Victoria Ucrainei poate închide irevocabil problema transnistreană, deschizînd astfel calea revenirii acestei regiuni sub jurisdicția teritorial-administrativă a Chișinăului. Chiar dacă, prin negocieri fortuite, impuse chiar de către comunitatea internațională, Ucraina ar ajunge la anumite tratative cu Rusia, prin care ar fi nevoită să cedeze unele teritorii controlate de ruși, subiectul renunțării controlului militar rusesc asupra Transnistriei ar putea fi impus la masa negocierilor. Deocamdată, acesta-i un scenariu sumbru, totuși.

Pe mai departe, vă oferim opinia expertului în securitate Marius Ghincea, profesor la Syracuse University şi cercetător la Institutul Universitar European din Florenţa, care, într-un interviu pentru Adevărul.ro, vorbește despre trei soluții existente pentru a rezolva definitiv problema.

Rezolvarea pașnică prin metoda integrării economice. Problema cu Transnistria, în ultimii ani, s-a încercat să fie rezolvată pe cale pașnică printr-o integrare subtilă în eșafodajul Chișinăului, iar o modalitate de a rezolva problema pașnic este continuarea aceluiași model, spune expertul. Practic, economia transnistreană, care pînă în 2014 depindea într-o mare măsură de piața rusească, depinde acum în mare măsură de cea europeană. Majoritatea exporturilor transnistrene se duc în Uniunea Europeană, iar importurile vin din Europa.

„Dacă pînă în 2014 găseai în special produse din spațiul rusesc în magazinele transnistrene, acum sunt aproape doar din spațiul european. În Transnistria, 60% din economie este controlată de o companie care se numește Sheriff. Ei sunt niște foști KGB-iști, în special Victor Gușan, care este patronul, fost prieten cu Poroșenko, care are vile în Germania și Ucraina, zona Odessei. El are cetățenie rusă, ucraineană, moldoveană și transnistreană și, în general, el și ai lui se folosesc de Transnistria ca de o bază de unde realizează tot felul de transporturi și activități economice în Ucraina, în Moldova, dar tot mai mult către Uniunea Europeană. El e cel mai important oligarh din Transnistria”, spune Ghincea.

Cum apetitul oligarhilor transnistreni pentru afaceri cu Occidentul crește de la un an la altul, aceasta ar putea fi o soluție și a fost luată în calcul inclusiv la Bruxelles. Și pentru că există o vorbă care spune că „banii nu au culoare politică”, oligarhii sunt gata să uite de vechile legături cu Rusia, doar pentru a putea face afaceri cu Vestul, care le asigură prosperitatea.

„Soluția economică a conflictului este de integrare a acestei regiuni în rețelele economice europene, astfel încît să se creeze niște interdependențe puternice pînă în punctul în care Uniunea Europeană, România, Moldova să aibă putere de condiționalitate, de a impune condiții Transnistriei. Să creeze dependență. Să îi faci pe transnistreni atît de dependenți economic de Uniunea Europeană și să elimini posibilitatea oricăror redirecționări comerciale către Rusia, astfel încît să-i poți controla și pas cu pas, prin măsuri graduale să reintegrezi acel teritoriu în Moldova. Acesta este planul care mi se pare mie că este tacit urmărit atît de Chișinău, cît și de Uniunea Europeană”, explică Ghincea.

Soluția extremă și cea a diplomației. Există încă alte două soluții, iar una dintre ele este extremă. Aceasta ar implica un război în Transnistria, ceea ce nu pare cea mai bună soluție, însă în cazul în care celelalte vor fi epuizate, poate fi luată în calcul. Cea de-a treia cale, cea diplomatică, ar fi de preferat, crede Ghincea.

„Există și al doilea tip de plan în care cumva Transnistria devine teatru de război și are loc o reintegrare pe cale violentă, dar asta vine cu costuri și riscuri destul de ridicate. A treia cale potențială este cea diplomatică, că atunci cînd se va finaliza războiul dintre Ucraina și Rusia, care cel mai probabil 99% se va încheia la masa negocierilor, subiectul Transnistria să fie pus și el pe masă. Adică să legi pacea din Ucraina de rezolvarea conflictului transnistrean”, mai spune Ghincea.

Aici intervine însă o altă problemă. Anume, cît de mult va fi dispusă Federația Rusă să facă anumite concesii, mai ales în contextul în care, după încheierea războiului din Ucraina, ar fi de așteptat ca Moscova să fie obligată să colaboreze. În acest punct, spune Marius Ghincea, discuția e alta.

„Depinde de condițiile care duc la negociere. Dacă Ucraina Primăvara și Vara asta dă dovadă de succese remarcabile în continuare, atunci este posibil ca Rusia să fie slăbită în continuare, iar, la un moment dat, planificatorii ruși și Kremlinul să decidă că nu mai are rost să continue pe cale militară și să o ia pe calea diplomatică. Iar în acel moment, pentru a merge pe cale diplomatică, NATO, România în special, trebuie să pună presiune ca problema păcii dintre Rusia și Ucraina să fie legată și de rezolvarea problemei transnistrene”, mai spune el.

Cea mai sigură ar fi însă tot rezolvarea problemei pe cale financiară, economică. Marius Ghincea spune că oligarhii transnistreni pot fi folosiți în acest sens și că ei sunt dispuși să „trădeze” Rusia. De altfel, unii dintre ei sunt ucraineni și au fost zeci de ani de partea Rusiei împotriva Republicii Moldova, dar acum sunt gata să abandoneze interesele rusești.

„Unii dintre ei au făcut-o deja, sunt mai interesați de afacerile lor cu Occidentul. Unul dintre motivele pentru care anul trecut a fost liniște în Transnistria a fost tocmai pentru că oligarhii transnistreni din cadrul Sheriff au spus că banul n-are miros”, a concluzionat Ghincea.