”Ucraina nu are viitor, e o țară artificială, creată de Lenin și Hrușciov”

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi-a exprimat, Marţi, 21 Decembrie 2021, frustrarea faţă de reticenţa NATO şi a Uniunii Europene, care sunt precaute faţă de insistența Kievului care cere aderarea pe fondul unei crize cu Moscova: „Nu putem accepta ideea, care este foarte populară astăzi, despre aderarea Ucrainei la UE în 30 de ani şi la NATO în aproximativ 50 de ani. Aceasta îi demotivează şi îi contrariază pe toţi”, a declarat el în faţa corpului diplomatic ucrainean. Problema pe care o vom pune în rîndurile care urmează încearcă să răspundă următoarei întrebări: Ce fel de Țară Ucraina vrea Zelenski să integreze în NATO și UE?

Aderarea Ucrainei la NATO și UE este absolut imposibilă. Își imaginează cineva că va întruni consensul obligatoriu al României, Ungariei, Poloniei ori Lituaniei? Actuala geografie statală a Ucrainei a fost alcătuită artificial și abuziv de către fosta URSS. Ucraina stăpînește abuziv teritorii și populații românești (Bucovina de Nord, cu Cernăuți, Maramureșul istoric și Sudul Basarabiei), poloneze, maghiare, lituaniene și rusești (Donbasul etc.). În virtutea unui instinct istoric inevitabil, locuitorii acestor ținuturi vor năzui permanent să revină în componența teritorială a Țării lor de origine.

Spre exemplu, în Ucraina există peste 600.000 de români. 350.000-400.000 în regiunea Cernăuți, 150.000 în regiunea Odessa, 40.000-50.000 în Transcarpatia, în Maramureșul istoric 10.000-11.000 de volohi la granița cu Polonia. Statisticile ucrainene manipulatoare relevă doar peste 400.000 de români.

În politica ucraineană de deznaționalizare a minorităților etnice din teritoriile stăpînite abuziv și care nu i-au aparținut niciodată din perspective istorice, limba română, ca și limbile altor minorități, va fi scoasă din școlile Ucrainei începînd cu 2023.

Ucraina e gata de război în Donbas, încurajată fiind de ajutorul acordat de SUA și susținerea UE. Un război cu Rusia este sortit eșecului, iar asta pentru că NATO nu se va putea implica militar. În plus, Donbasul este o mare regiune locuită de ruși și de familii mixte. Particularizînd, pentru România, Ucraina e mai periculoasă decît Ungaria revanșardă. Nu Rusia este un pericol pentru România, ci Ucraina. La fel de primejdioasă este și pentru Republica Moldova, iar aici nu intrăm în amănunte deoarece le-am mai detaliat în cîteva articole precedente.

Ucraina, în altermedia, este numită satiric „Republica Rothschild”. Motivul ar fi acela că Rothschild ar fi cumpărat datoria Ucrainei prin trader-ul Franklin Templeton (care a administrat și Fondul Proprietatea din România). Volodimir Zelenski e receptat nu neapărat ca un Președinte al americanilor, ci mai curînd ca unul al finanțelor mondiale, al globaliștilor, al oligarhiei transnaționale, al lui George Soros. Ucraina se identifică tot mai mult cu Somalia, după cum constată The Saker. Mulți ucraineni băștinași, din America, Canada ori din Rusia și-au pus mari speranțe în Zelenski, zis „Ze”.

Iată ce nota Aleksandr Soljenițîn despre Ucraina: „Trebuie să spunem aici cîteva cuvinte despre Ucraina actuală. Fără să vorbim despre conducătorii ei comuniști reconvertiți la iuțeală, despre naționaliștii ei, care au combătut totuși atît de ferm comunismul și care păreau să-l înfiereze pe Lenin în toate operele lor, dar s-au lăsat seduși de cadoul lui otrăvit: au acceptat bucuroși granițele greșite trasate cîndva de el (adăugînd chiar și Crimeea, cadou al satrapului Hrușciov). Noul Stat ucrainean a luat imediat (ca și Kazahstanul) drumul cel rău al imperialismului. Povara de a fi o mare putere eu nu i-o doresc Rusiei și nu i-aș dori-o nici Ucrainei. Îmi doresc sincer dezvoltarea culturii și a identității ucrainene, pe care le iubesc din toată inima, dar de ce, în loc de a lucra la cultura populației ucrainene și la aceea a pămînturilor ucrainene, de ce ar încerca țara să devină o Mare Putere?” (Alexandre Soljénitsyne – „Le Problème russe à la fin du XXe siècle”, Fayard, 1994, p. 126).

Bloggerul The Saker (Andrei Raevski, Florida), analist militar, cetățean elvețian etc., este citit și preluat de cei mai serioși analiști din SUA, de Paul Craig Roberts, printre alții. A vizitat Rusia pentru prima dată în 1991: „Nu am fost niciodată în Rusia înainte (de 1991 – n.n.). Eram pus pe o listă neagră a KGB, ca activist antisovietic periculos și provocator”.

„Ca să n-o lungim prea tare, mulți (majoritatea?) ucraineni își dau seama de două lucruri: în primul rînd, de faptul că Zelenski a făcut numeroase promisiuni și nu s-a achitat de nici una, și, în al doilea rînd, de faptul că Zelenski e chiar mai rău decît Poroșenko (ceea ce e greu de crezut și chiar de imaginat, dar acesta e tristul adevăr). La început părea că Zelenski ar putea aduce o autentică schimbare în care putem crede, în principal fiind vorba despre capacitatea de a acționa împotriva diverselor escadroane naziste ale morții și de a deschide negocieri adevărate cu Donbasul. Nu s-au realizat nici una, nici alta.

E clar că Zelenski e îngrozit de puterea politică și militară a naționaliștilor, și, departe de a-i forța pe ucronaziști să respecte statul de drept, Ze a cedat complet programului lor. Scopul meu nu e să analizez azi în amănunt ce a făcut și ce nu a făcut Zelenski, voi rezuma totul spunînd pur și simplu că Zelenski nu e decît bla-bla, fără urmă de fapte. A neglijat complet numeroasele crize care au lovit Ucraina începînd din momentul așa-zisei revoluții a demnității.

Ce a făcut el a fost să prezideze o imensă intensificare a suprimării libertății de expresie, în cantitate și în calitate. A întărit și legile împotriva limbii ruse. Și, bineînțeles, avioanele SU-27 ucrainene au escortat B-1B americane de-a lungul frontierei Rusiei cu Ucraina (ceea ce mă face să mă întreb dacă acești piloți ucraineni mai au vreun pic de onoare sau de demnitate! Păi, n-au, nu sunt decît niște servitori, asta-i tot, niște servitori amabili ai stăpînilor lor de peste Atlantic). Nu sunt decît cîteva exemple de acțiuni strictamente politice, acțiuni de spectacol, dar care nu rezolvă nimic din adevăratele probleme”.

„Ca un satrap imperial tipic ce este, Ze guvernează acum aproape exclusiv prin ordonanțe, totdeauna susținute de mușchii serviciilor de securitate ucrainene care sunt, în realitate, tipicele instituții ale poliției secrete caracteristice țărilor din lumea a treia, instituții complet corupte, de care se tem cetățenii obișnuiți, dar pe care persoanele legate de regim pot mereu să le utilizeze ca echipe de răspîndire a terorii. SBU-ul ucrainean îmi amintește întru totul de escadroanele morții care făceau prăpăd în America Latină în anii ’70 și ’80. Desigur, principala rațiune a reprimării libertății de expresie este scăderea dramatică a popularității lui Ze, dar contează și faptul că argumentele opoziției devin acum mai populare, dîndu-i acesteia încredere în sine. Din păcate, o încredere care poate că nu e justificată”.

„Ucraina este, ideologic și moral, în faliment. Și financiar, desigur. Dar principala problemă e că singurii care au vreo viziune despre viitorul Ucrainei sunt naziștii. Nimeni altcineva nu propune vreo perspectivă măcar pe jumătate credibilă asupra viitorului Ucrainei. Bineînțeles, totul e logic tocmai pentru că adevărul tragic e acela că Ucraina nu are viitor. Absolut nici unul. La urma urmei, e o țară artificială, creată de Lenin și Hrușciov, a cărei identitate națională se bazează numai pe ură și ale cărei componente au ideologii, credințe și puncte de vedere care se exclud mutual”. „Adevărul trist e că Ucraina lui Ze nu e mai viabilă decît cea a lui Poroșenko. De fapt, aș zice că Ucraina e pe cale să plesnească din toate părțile și că singura soluție pentru a încetini, dar nu pentru a împiedica, o prăbușire de tip somalez este aceea de a importa totul: din UE, desigur, dar și din Rusia (mai ales energie), care continuă să furnizeze energie Ucrainei, deși rar se vorbește despre asta (mai ales în Ucraina). Sectorul energetic ucrainean e în ruină, ca și sectorul agricol (promisiunea că Ucraina va fi o supraputere agricolă n-a fost nici ea ținută – ceea ce-mi amintește de cruciada porumbului a lui Hrușciov...)”.

 „Cred că nimeni nu-și închipuie la modul serios că Donbasul sau Crimeea ar accepta vreodată să revină sub dominația Kievului, nici de facto, nici de jure. E lucru sigur. Nu cred nici că rămășița de Ucraină ar putea fi o entitate viabilă. Singura concluzie la care pot ajunge e următoarea: o dislocare a Ucrainei ar putea fi inevitabilă”.

Volodimir Zelenski și Ucraina, partenerii ”de nădejde” ai președintei Republicii Moldova, Maia Sandu! Acum înțelegeți despre ce-i vorba la Chișinău?

Mihai CONȚIU