Nocivitatea edilitară a subordonării politice a primarilor

Autor: Mihai CONȚIU

Din start, vă asigur că știu cîțiva primari din Republica Moldova care sunt dedicați exclusiv muncii pe care o fac strict în interesul concetățenilor lor. Cu toate acestea, deși sunt și au fost realeși pentru calitățile lor de primari harnici și cinstiți, fără să fi fost nevoiți să aibă sprijinul unor partide politice, acești gospodari destoinici, pentru a-și realiza permanentele proiecte edilitare, sunt efectiv nevoiți să-și schimbe apartenența politică în funcție de cine ajunge la guvernare ori ce partid este suficient de puternic în Parlament în calitate de partid de opoziție. Cunosc nemijlocit astfel de situații, în care, efectiv, unii primari sunt de-a dreptul îngrețoșați că sunt presați să recurgă la un astfel de traseism politic doar pentru a-și desfășura activitatea fără presiuni ori ”sancțiuni/diminuări bugetare”.

Rațional ar fi ca orice primar nou ales să fie nevoit să-și dea demisia din partid, ca președintele de Țară, iar asta dacă a ajuns primar cu suport politic masiv. Sunt suficiente și necesare grupările partidelor din Consiliile Primăriilor. Primarul trebuie să aibă o independență politică absolută, să se dedice exclusiv activităților edilitare puse în slujba cetățenilor, nu în cea a liderului de partid.

În afara existenței primarilor cinstiți și devotați, există o serie întreagă de primari care nu ar exista, nu ar supraviețui în funcție fără o umbrelă politică puternică. În cazul multora, iar timpul a demonstrat-o, astfel de primari au nevoie de o umbrelă politică determinantă pentru a le acoperi diferite fărădelegi, abuzuri și ”acțiuni aducătoare de bani iliciți”. Cînd pomenesc de fărădelegi, iar aici am în vedere acele abuzuri ”tentante” la care unii primari recurg, în nume propriu ori în complicitate cu anumiți consilieri și partidul care-i susțin, atunci cînd e vorba despre construcții edilitare, licitarea unor proprietăți publice, repartiții în arendă ori vînzări privilegiate de terenuri, achiziții de materiale la prețuri umflate artificial pentru lucrări mai mult sau mai puțin utile etc.

În acest ultim aspect, vă ofer cazul fostului primar din Condrița, Andrei Donică! Acesta a construit o stație pentru microbuze/autobuze despre care se știe că a costat 700.00 de lei. Este vorba despre o stație comună, mică, cu un fel de acoperiș, prin fața căreia nu circulă nici un transport public, deoarece nu-i pe traseul microbuzelor. Totodată, acesta a cumpărat, de la un particular, o casă cu 4 milioane de lei ”pentru a o transforma în grădiniță pentru vreo zece copii”. Casa este insalubră, nu are canalizare, este într-un teren cu pericole de accidente etc. Bineînțeles că nu a putut fi folosită și zace și acum în ruine, dar este ”proprietatea Primăriei”! Nici pînă astăzi, acest primar nu a fost chemat să dea socoteală de aceste ”investiții edilitare”, însă îl mai vedem invitat pe la televiziunile ”foarte independente” unde-și etalează ”convingeri politice și civice de om responsabil”.

Tot în acest context amintit mai sus, ”avem exemplul mai extins și profitabil” al Primăriei Chișinăului de pe vremea cînd era primar Dorin Chirtoacă, dar care era controlat strict de către Mihai Ghimpu. Dar cîte astfel de Primării nu există în Republica Moldova? Înțelegeți că aici este vorba despre sume uriașe de bani negri care depășesc chiar și bugetul Țării?

În multe cazuri, partidele politice desemnează candidați pentru ocuparea postului de primar nu în virtutea calităților de gospodari ale acestora, ci în funcție de gradul de supușenie față de liderul de partid și ”eficiența” acestuia de a subordona partidului său cîți mai mulți cetățeni ai localității pe care o conduc, dar și pentru ”cîștiguri bănești incontrolabile”.

În perspectivă, vom spera zadarnic să fie adoptată o lege prin care absolut toți candidații la funcția de primar să fie supuși unui examen sever prin care să-și demonstreze multitudinea de priceperi obligatorii pentru orice edil din această Țară. Aveți alte păreri?