Posedarea aparentă de spirite este un fenomen observat în toate timpurile. Posedarea demonică se poate manifeste sub formă de tulburări de personalitate sau de boală – orbire, muţenie, isterie, epilepsie. Epilepsia se caracterizează prin crize convulsive repetate, pierderea cunoştinţei, halucinaţii senzoriale şi alte tulburări psihice. Natura epilepsiei rămîne necunoscută, dar se pare că poate fi indusă în mod artificial în persoane normale, sensibile din punct de vedere psihic (se consideră că uneori poate fi cauzată de un traumatism cranian sau o tumoare cerebrală).

Psihoza, delirul paranoic, autismul sau alte dereglări legate de schizofrenie pot fi de asemenea manifestările unei posedări demonice. După relatarea biblică, Iisus Hristos a vindecat bolile obişnuite prin punerea mînilor sau prin ungere, iar posedarea demonică prin porunca dată demonului de a pleca din omul respectiv. Exorcizarea – alungarea demonilor din trupul unui posedat – este aplicată de Biserică (pînă în 1972 a existat şi un ordin a clericilor exorcişti), dar şi de unele persoane cu puteri supranaturale.