În mod paradoxal, caz unic in istorie, absolut toţi cei 44 de preşedinţi americani au avut porecle, începînd cu primul, George Washington (supranumit „Părintele ţării”, dar şi „Vulpea bătrînă”, pentru că ştia să se comporte ca atare) şi pînă la actualul Barack Obama („Bama”, „Obambi”, „Bamber”).

Dar să vedem şi alte supranume… Unele sînt pozitive, favorabile, flatante, cum este cazul celor aplicate preşedinţilor Thomas Jefferson („Înţeleptul de la Monticello” – cu referire la calitatea sa intelectuală şi la eleganta sa reşedinţă din Virginia – ori „Filosoful democraţiei”); Abraham Lincoln („Cinstitul Abe” ori „Marele Emancipator”, cu referire la lupta sa pentru emanciparea negrilor); James A. Garfield („Preotul”, pentru că era foarte credincios); Chester A. Arthur („Arthur Elegantul”, „Prinţul Arthur”, întrucît era, cu adevărat, foarte elegant – se spune că avea nu mai puţin de 80 de perechi de pantaloni şi că mergea cu cravata chiar şi la pescuit!); Woodrow Wilson („Pedagogul”, pentru că era foarte titrat, şi „Mahărul de la Conferinţa de Pace”, graţie rolului jucat la sfîrşitul Primul Război Mondial şi în naşterea Ligii Naţiunilor); Franklin D. Roosvelt („New Dealer/Noul Dealer”, după programul său New Deal de ieşire din criza economică din 1929, precum şi „Omul acela de la Casa Albă”, aluzie la faptul că a stat atît de mult la Casa Albă, 12 ani, încît s-a confundat cu ea).

Altele, dimpotrivă, evidenţiază aspecte mai puţin plăcute: John Adams („Rotunjimea Sa” – era mic şi gras); Martin van Buren („Martin van Ruină” – datorită cheltuielilor nesăbuite pentru mobilier extravagant, veselă scumpă, tacîmuri de aur, fiind singurul care nu a ţinut recepţia tradiţională de 4 iulie); Grover Cleveland (Încăpăţînarea Sa” şi „Călăul din Buffalo”, fiind unicul preşedinte american care a spînzurat pe cineva cu mîna sa, e adevărat, nu în timpul mandatului prezidenţial, ci pe cînd era şerif în Buffalo); Benjamin Harrison („Micul Ben” – era mic de statură – şi „Gheţarul de la Casa Albă”, întrucît era rece, glacial, cu toată lumea, „ca un siberian rămas fară blănurile sale”); William McKinley’ („Willie Împleticitul”, pentru că avea două feţe, una amabilă, zîmbitoare – omul care oferea tot timpul garoafa pe care o purta la reverul hainei, iar cealaltă, pur machiavelică, perfidă); William Taft („Marele Bill”, nu pentru că era mare în fapte, ci ca fizic); Harry Truman („Negustoraşul” – întrucît nu era capabil de o politică mare); Richard Nixon („Şmecherul Dick”, pentru că a făcut multe nereguli, inclusiv patronarea afacerii „Watergate“, şi anume ascultarea telefoanelor staff-ului partidului advers în alegeri); William Clinton („Alunecosul Willie”, ca referire la încercările sale de a scăpa de acuzaţiile de adulter).

Sursa: prof. univ. dr. Silviu Neguţ, “Locatarii” de la Casa Albă.
Lucruri mai puţin ştiute depre preşedinţii americani, în Terra Magazin, nr.187