Bocetele din andropauza lor politică

Autor: Mihai CONŢIU

Deja toată lumea interesată ştie cît de mult şi umilitor s-a făcut de rîs ex-premierul Iurie Leancă atunci cînd, aflîndu-se în funcţie, în perioada alegerilor prezidenţiale din România, l-a susţinut pe premierul român Victor Ponta. Vă reamintim că PLDM, partid de centru-dreapta, ca membru al familiei politice europene a Partidului Popular European (PPE), l-a susţinut pe Klaus Werner Iohannis, ca exponent al Dreptei politice. Leancă, însă, în calitate de prim-vicepreşedinte al PLDM, a preferat să facă „dizidenţă” şi l-a susţinut pe candidatul Stîngii româneşti, pe Ponta, al cărui partid, PSD, este membru al Internaţionalei Socialiste. Tot din Internaţionala Socialistă făceau parte şi partidele comuniste de dinainte de 1989. Ponta a fost nu doar preferinţa lui Leancă, ci şi opţiunea Moscovei. Totodată, şi Partidul Democrat al lui Plahotniuc este membru al Internaţionalei Socialiste.

Leancă a reuşit să-i scîrbească pe absolut toţi românii de bun-simţ şi prin aceea că a ţinut morţiş să fie prezent la lansarea în campania electorală a lui Ponta de pe Arena Naţională din Bucureşti. Spun asta pentru că fastul costisitor al acestei lansări le-a amintit românilor de marile sărbători la comandă organizate pentru dictatorul Nicolae Ceauşescu. Am certitudinea că fastul Nord-coreean de la lansarea lui Ponta l-a fermecat pe Leancă la fel cum l-a impresionat pe dictatorul Nicolae Ceauşescu, în 1971, primirea care i-a fost făcută în Coreea de Nord şi China.

Atunci Leancă l-a văzut pe Ponta un viitor Ceauşescu. Atunci s-a văzut şi el un fel de Ceauşescu 3, după Ponta, în Moldova, mai ales că ştia că Moscova îi va sprijini. Aşa se explică şi faptul că şi după ce Iohannis a cîştigat Preşedinţia în România Leancă şi-a exprimat regretele că Ponta nu a cîştigat. Acum înţelegeţi mai bine frustrările lui?

"Am mers, într-adevăr, în calitate de prim-ministru pentru a susţine un alt prim-ministru. Mă bucur pentru această invitaţie. De obicei, noi invităm pe prietenii noştri să ne ajute în timpul campaniilor”, a declarat Leancă. Din cîte ştim, prietenii politici din Moldova ai lui Ponta au fost cei din PDM. Asta înseamnă că Leancă l-a susţinut pe Ponta la ordinul lui Vlad Plahotniuc, nu în virtutea disciplinei de partid corelate cu familia politică europeană a PLDM.

Aici nu din perspectiva funcţiilor, la nivel de omologi, se acordă sprijin politic. Este clar că încă de atunci Leancă îşi pregătea „pseudo-dizidenţa” şi evadarea din PLDM. Nici una dintre argumentele ulterioare aduse de Leancă nu este valabilă. Un prim-ministru reprezintă ţara în raport cu omologii lui externi. Pe linie politică, însă, acel premier respectă disciplina partidului din care face parte. Vă reamintim că, prin acest gest, Leancă s-a plasat în opoziţie şi faţă de majoritatea din Parlamentul European, care este dominat de majoritatea PPE.

Opţiunea lui Leancă de atunci a stîrnit nemulţumiri la Bruxelles, mai cu seamă în rîndul popularilor PPE, al cărui preşedinte, Joseph Daul, le-a transmis lui Vladimir Filat şi Iurie Leancă o scrisoare în acest sens, în care şi-a exprimat „dezamăgirea” faţă de acţiunile lui Leancă.

Ponta este un răsfăţat al posturilor de televiziune Antena 1 şi Antena 3 din România, care aparţin fostului securist ceauşist Dan Voiculescu, acum aflat în puşcărie. La fel şi Leancă! Cu 3 zile înainte de lansarea candidaturii lui Ponta, Leancă a apărut în direct la o emisiune televizată, difuzată de Antena 3, unde, de fiecare dată, l-a asigurat de „toată susţinerea” moldovenilor pe Victor Ponta. Un scenariu minuţios, pregătit din timp, dar şi eşuat, spre regretul lui Ponta, Leancă şi al Moscovei, nu credeţi?

Recent, la postul de televiziune Antena 3, viitorul fost premier plagiator al României, Victor Ponta, legat de votarea noului Guvern de la Chişinău, declara:

 „Faptul că e un guvern minoritar şi care depinde de comunişti nu e un lucru care să mă bucure. Sper să nu fac vreo greşeală diplomatică, dar eu spun ce gîndesc. Am lucrat anul trecut excepţional de bine cu un Guvern susţinut de toate cele trei partide proeuropene.” În context, Ponta crede că noul Guvern moldovean este mai fragil ca susţinere, însă acest lucru nu afectează intenţia României de a colabora intens cu Moldova. "Un Guvern minoritar este un Guvern mai complicat, dar tot ce putem să facem pentru Republica Moldova, vrem să facem", a mai spus Ponta din fîntîna gîndirii lui.

La fel ca şi Leancă, Ponta trece cu vederea faptul că aici este vorba despre un Guvern consensual, nu un Guvern devenit minoritar în timpul exercitării mandatului, ca urmare a pierderii unei majorităţi parlamentare, dar şi faptul că actualul Executiv a fost salutat de cancelariile occidentale şi instituţiile financiare internaţionale, care şi-au reafirmat sprijinul pentru el în vederea continuităţii parcursului proeuropean reconfirmat.

În final, nu poate decît să ne mire şi să ne stîrnească zîmbete afirmaţia lui Ponta, în momentul în care a spus: „dar tot ce putem să facem pentru Republica Moldova, vrem să facem". Înţelege cineva ceva din „logica” lui? „Tot ce putem să facem, vrem să facem”, adică „vrem”, dar nu garantăm că „vom şi face”, chiar dacă „putem”!