La fel ca și tutunul ori alcoolul, ar trebui interzisă

Autor: Mihai CONȚIU

În spatele reclamelor aparent grijulii, normale și umane la tot soiul de medicamente identificăm o serie întreagă de pericole, abuzuri și eludări ale expertizei medicale. Zi de zi, în pauzele de publicitate ale posturilor de televiziune (poate că și la radio, dar nu știu sigur deoarece nu ascult niciodată radioul!), suntem bombardați cu cele mai agresive reclame la tot felul de medicamente. Spre exemplu, într-o singură perioadă dintr-un an, urmăresc doar emisiunea Românii au Talent la Pro Tv România. Mă simt teribil de iritat de excesiv de multele reclame la medicamente din pauzele publicitare ale acestei remarcabile și emoționante emisiuni.

În primul rînd, regizoral vorbind, constat că sunt extrem de bine făcute din perspective artistice – muzică și texte de calitate, imagini și montaje profesioniste, interpreți cu notorietate etc. În acest context, ți se creează impresia că ești un fel de neam prost, că nu faci parte din ”elita” purtătorilor unor boli pentru tratarea cărora, de pildă, interpretul Fuego îți recomandă medicamentele potrivite, cîntînd o melodie-reclamă de te unge la suflet.

La finalul tuturor reclamelor, o voce extrem de rapidă ne recomandă să ne adresăm medicului ori farmacistului dacă apar reacții adverse, dacă ne creează neplăceri. Constatăm, așadar, că producătorii de medicamente se suprapun medicilor cînd ne îmbie să cumpărăm un medicament pentru o boală pe care noi știm sau presupunem că o avem, dar și pentru un junghi oarecare, o amorțeală etc. El, producătorul de medicamente, ne seduce să cumpărăm medicamente la recomandarea lui, să-l credem pe cuvînt, la fel cum o face și negustorul de tutun și alcool. El, producătorul de medicamente, nu ne recomandă să mergem mai întîi la medic ca să ne recomande un medicament sau altul, ci să mergem la medic după ce am cumpărat medicamentul și am constatat că nu-i bun, că ne face mai rău și nu-i ca în reclamă. Păi negustorul de tutun și alcool nu ne trimite la medic tot după…?

Industria farmaceutică este una dintre cele mai bănoase din lume, la fel ca cea de tutun, alcool, armament, traficul cu droguri și… credința în biserică. Aici nu vorbim despre necesitatea ei indispensabilă, ci despre abuzurile comerciale ca cele arătate mai sus. Pandemia ne-a demonstrat eficiența și oportunitatea acestei industrii, dar și profitabilitatea ei justificabilă și firească în astfel de situații extreme.

În mod normal, orice medicament trebuie cumpărat în baza unei rețete eliberate de către un medic. Doar el, medicul, știe cu precizie de ce medicamente avem nevoie, nu producătorul farmaceutic. Aceste reclame abuzive și vicioase atrag cumpărători naivi din Țările sărace, extrem de sărace, dar și din cele ca România ori Republica Moldova, de exemplu. Practic, industria farmaceutică este extrem de profitabilă din cauza cultivării ignoranței în rîndul consumatorilor. Acest lucru, însă, nu se întîmplă și în Țările democratice occidentale dezvoltate, iar această realitate am constatat-o personal. În aceste State, medicul recomandă medicamente numai în situații limită. Pînă a ajunge la prescrierea unui medicament, medicul occidental încearcă recuperarea pacientului pe căi naturiste – consumarea anumitor fructe, legume, ceaiuri alimente etc., iar asta inclusiv la copiii mici răciți, gripați ori care au contactat alte viroze.

Un exemplu personal: În timpul pandemiei, am fost blocat în Belgia mai bine de trei luni din pricina virusului Omicron. Într-o seară, pe la ora 19,00, mi-am făcut testul Covid pentru că era obligatoriu să am un rezultat negativ pentru a părăsi Belgia. Ca să vedeți cum funcționează sistemul medical informațional de acolo – a doua zi, dimineață, la ora 7,00, am fost sunat de un medic care, telefonic, m-a chestionat și sfătuit timp de, atenție!, 50 de minute, iar asta în condițiile în care în situația mea mai erau cîteva milioane de belgieni. Nici pomeneală de recomandări să iau medicamente, ci kivi, portocale, lămîi, lichide și alimentație normală, obișnuită. Dintre lichide, rețineți!, nu mi-a exclus berea! Oare cîte medicamente nu mi-ar fi oferit, la acea vreme, industria farmaceutică, prin reclamele convingătoare și agresive adaptate realității de atunci?!

Din cele arătate mai sus, trag nădejde că se (sub)înțelege pericolul din spatele reclamelor la medicamente, dar și demersul legitim, cu subiectivismul de rigoare, ca acest tip de reclamă să fie restricționat la fel ca și în cazul tutunului, în primul rînd, dar și al alcoolului! Singura ”reclamă” trebuie să fie rețeta medicală!