Trai(în)anus cu muşcături pofticioase şi inebranlabile

Mihai CONŢIU

Moto obligatoriu pentru toţi tîmpiţii: „Acesta este şi un pamflet, bazat pe fapte penibil de reale, motiv pentru care trebuie înghiţit, pe nerăsuflate, cu poftă, ca atare, iar asta dacă, în loc de creieri, n-ai tărîţe în cap, măi, subiectule, şi pricepe, deoarece, altminteri, citîndu-l pe clasicul scriitor român Marin Preda, ai grijă:  ”că de nu, o mierleşti,  în Hristoşii mă-sii!”

Nici prin „trai-anus” nu-mi trecuse să polemizez sau să-i dau vreo replică bloggerului-scriitor Traian Vasilcău, care-şi mai asumă şi neinspiratul pseudonim Traianus, dar, de, os latin suntem, nu-i aşa? Dumnezeul sau Dumnezeii lui (!) n-au vrut să fie aşa. Astăzi, 21 August, cînd mă gîndeam că se împlinesc 45 de ani de la invadarea fostei Cehoslovacii de către trupele sovietice, observ că apariţiile mediatice electronice VoxPublica şi Unimedia au fost invadate de un text scris de bloggerul-scriitor Traian Vasilcău. Acest text, articol este scris în încă insuficient asimilata, de către mine, limbă moldovenească şi este intitulat „De ce l-am penit pe Vladimir Filat?”, motiv pentru care permiteţi-mi să apelez la DEX!

M-am năpustit, aşadar, de urgenţă, în paginile DEX-ului, ca să aflu ce înseamnă regionalismul „a peni” şi am aflat.  Astfel, „a peni” înseamnă: A lipsi de pene și de fulgi prin smulgere; a supune unei pedepse corporale; a bate tare; a stoarce (de bani); a jumuli; a jefui; a escroca. Demn de reţinut este faptul că dicţionarele nu-i reţin acţiunii de „penire” şi valoare figurativă, poetică, în cazul Traianusului.

Prin urmare, reţinînd afirmaţia din titlul-întrebare dat de Vasilcău articolului său, care are valoare inebranlabilă şi indeniabilă, ştiind cine-i Traianusul şi cine-i Filat, avînd certitudinea că bloggerul-scriitor şi fost activist PLDM nu-l poate lipsi pe Filat de fulgi pentru că acesta nu-i pasăre şi că nu-l poate bate, mă gîdilă întrebarea: Oare Vasilcăul s-a referit la ultimele înţelesuri ale regionalismului „a peni”?

Mîncărime pentru „trai(în)anus”

Dar să revenim la cior... oile noastre! Iată de ce „nu m-am putut ca să nu mă pot abţine” după ce am citit articolul Vasilcăului! Cu o zi înainte, Marţi, 20 August, am scris un articol intitulat „De ce se tem toţi de Vlad Filat”. Cu totul şi cu totul marginal în contextul articolului meu, scriind despre curvăsăria publicistică a lui Constantin Tănase, am notat: „Atacurile neobişnuit de dure şi nepotrivite ale lui Tănase împotriva lui Filat au fost semnalate, fără să i se dea numele, ci doar sugerîndu-i-l, chiar şi de către bloggerul-scriitor Traian Vasilcău, inamic de moarte al lui Filat şi slujitor cu scrisul al lui Vlad Plahotniuc.”

De ce s-a supărat, oare, Traianusul? Blogger-scriitor este, inamic de moarte al lui Filat – o demonstrează permanent că este, că-i şi scrib de cur-te al lui Plahotniuc – nici nu mai încape vorbă! Cred că această din urmă afirmaţie l-a durut rău pe Vasilcău în trai-anus, dar n-am avut vaselină la îndemînă.

Faţă de, totuşi, nevinovata şi deloc rău-intenţionata mea notă, Traianusul a dezlănţuit împotriva mea nişte cufureli impardonabile încît a trebuit să-i trimit vidanjorii.

Faţă de rîndurile mele, Traianusul scrie: „Numai eu știu cum mi-am strunit inima să nu facă atac de cord. Ca a lui Vieru.” Cu alte cuvinte, a ajuns şi Traianusul să cufurească aceleaşi calomnii ale nemernicilor care afirmă că Vieru ar fi făcut infarct din cauza mea! Corect scris era: "Ca al lui Vieru".

În continuare, însăilînd un imaginar dialog al lui cu Vlad Filat, Traianusul scrie aceste cuvinte spuse, chipurile, de inamicul lui de moarte: „...înțelegi de ce te-a atacat și pe tine robul meu, Mihai cel Conțiu? Cel pe care l-am preluat cu ziar cu tot de la Voronin.”

Vasilcăule, Vasilcăule, nu te mai juca zglobiu cu trai-anusul prin faţa mea că sunt om normal! Tu ştii prea bine că nicicînd nu am fost „omul lui Filat” şi că acesta, în vecii-vecilor, n-o să ne preia ziarul pentru că nu poate şi nici nu-l interesează. Afirmînd această gugumănie, Traianusul crede că-şi poate transfera asupra mea imaginea lui de rob, dar faţă de Plahotniuc, în cazul oralităţii lui dorsale.

Sincer să fiu, pentru că sunt şi un cititor profesionist, am certitudinea că acest Traianus scrie doar pentru sine. Un scriitor de rînd şi el...! 44 de ani şi 44 de cărţi! Normă să fie! Am impresia că a publicat mai multe cărţi decît a scris şi citit! Nu de alta, dar sintaxa lui nu-i de scriitor profesionist! Oare există vreun cititor care să ţină minte ceva memorabil din aceste cărţi? Oare i le-o fi citit cineva?

Cu 44 de cărţi, probabil că se crede un geniu. Geniu pstiu! De averile cu care ar fi vrut să-l procopsească Filat! Trăind cu această iluzie moldavă, s-a înscris ca poet neliber în PLDM, gîndindu-se că Filat îi va răsplăti „onoarea” pe care i-o face cu vreo vilă, o maşină de lux, un post bugetar din care să-şi publice cărţile la normă şi să trăiască regeşte...

A avut, însă, surpriza să constate că, aşa cum este peste tot, este un simplu membru de partid. Un membru normal. Poate unul cam mic. El, însă, s-a gîndit că mărimea nu contează, că Filat poate să-i aducă în aşternutul viselor sale orice-şi doreşte. A fost şi nerăbdător ca o adolescentă! O făcea cam pentru prima dată în astfel de saloane.

El spune că l-a „penit” pe Filat! Oare să-l fi prins cei de la PLDM furînd din cămară vreun borcan de dulceaţă sau de murături, să-l fi prins cu Godea, să-l fi găsit citind vreo carte pentru adulţi după orele 22,00? Totu-i posibil! Dar ce i-o fi „penit” lui Filat, adică ce i-o fi furgăsit?

Cert este că s-a lăsat peţit în haremul numeros al lui Plahotniuc! Viaţa în harem nu-i deloc uşoară. Stăpînul haremului nu-şi poate satisface zilnic toate cadînele. Ca să îi facă pe plac lui Ali Baba, să-l momească mai des pentru a le mulţumi, cadînele, ca Vasilcău, îşi iţesc neostenit trai-anusurile şi se cufuresc necontenit împotriva tuturor celor pe care-i cred a fi pe ne-placul stăpînului. Doar asta face Traianusul zilnic!

„Maeştri” Constantin Tănase şi Traianusul

În materie de linguşire „prin eludare” şi prin ură maladivă, Traianusul concurează cu Constantin Tănase, pe care se pare că-l pizmuieşte aprig, bănuindu-l de mai multă trecere la stăpîn, dar şi pentru că este mai des şi consistent satisfăcut. „Lupta lingăilor”, aşa şi-a intitulat Bogdan Ţîrdea un articol „dedicat” autointitulaţilor „maeştri” Constantin Tănase şi Traianus-Traian Vasilcău. Iată doar cîteva pasaje din articolul lui Ţîrdea!

„De venerat procurorul general, chiar dacă a participat la un omor colectiv? Nici o problemă! De atacat porcos şi dur pe toţi care-l critică pe oligarh? Nici nu se discută! De pupat public dosul raiderilor cocoţaţi în Parlamentul ţării? Cu cea mai mare plăcere! Lipsiţi de comenzi politice şi de idei, mercenarii păpuşarului s-au luat, ca şi cîinii turbaţi, la harţă între ei.

Astfel, cu ceva zile în urmă, m-am împiedicat de materialul postat de un individ, care s-a autodeclarat „Maestru” (Traianus; nota aut.). „Maestrul” cu pricina, îl atacă la modul deschis pe un alt „Maestru”, la fel de autodeclarat ca şi primul.

Astfel, metaforic vorbind, primul „maestru” îl acuză pe celălalt de faptul că a pupat mai multe funduri politice decît a făcut-o cel care vine cu acuzaţiile. M-a şocat perseverenţa, precizia şi meticulozitatea cu care primul „maestru” a contabilizat numărul de funduri şi de posesori ai acestora, pe care le-a lustruit „maestrul” II.

Printre rînduri, se simte o frustrare, o ciudă chiar că nu este el acela care să aibă această performanţă. Chipurile, el merita să pupe aceste părţi, nu alt ordinar, care, prin linguşeală şi hazard, a ajuns într-o poziţie  de care logica şi bunul simţ ne spun că ar fi trebuit să fie ocupată de cel dintîi! Apoi, acest parvenit lustruia dosurile din interes, nu din abnegaţie şi convingeri, cum ar fi normal şi omenesc”.

Domnii mei, trebuie să recunoaştem că Plahotniuc are geniu! Are nas! Îi miroase pe lingăii cu vocaţie de la o poştă şi ştie cît să le plătească pentru ca să latre eficient, satisfăcător! Hai la trai(în)anusuri de vînzare pentru ăl’ ce-o are mare! Punga!

La umbra nucului bătrîn, Traianus crede că-i salcîm

Văzînd ce-a scris despre mine dintr-un fleac, înţelegîndu-i neliniştile „trai-anusiste”, ştiind cîte cărţi s-a scremut să „stahanovizeze”, am impresia că acest Traianus a venit pe lume cu autostopul, la „ia-mă nene”. Spermatozoizi de ocazie miloşi se găsesc în tunelul oricărei uretre...

Ca să înţelegi ce scrie Traianusul, trebuie ori să nu ştii carte, ori să te faci că pricepi, ori să-i fii prieten şi să-l tragi de limbă ca să afli de la el ce-a vrut să scrie şi să fii de acord. În dezlînatul text în care crede el că „mi-a tras-o”, Traianusul îşi pune fundul la bătaie şi în faţa analistului Bogdan Ţîrdea, căruia doar îi sugerează numele, iar asta printr-un demi-umor scremut. Acolo deja pute nu doar a flatulenţă de după consumul masiv de fasole, ci şi a un pic de şovinism, de parcă cineva s-ar lua de culoarea Traianusului! Sincer să fiu, nici nu sunt sigur dacă mă amestecă şi pe mine cu Ţîrdea, deşi nu mă deranjează deloc. Ţîrdea măcar ştie carte şi este şi cavaler, iar acest lucru mi l-a demonstrat şi cînd l-am criticat.

Iată ce scrie „sensibilul, doctul şi poetul” Traianus: „Devotat doar fundurilor roșii și lucinskiste  pînă în 2009, acestuia de 4 ani îi sunt vomitate de alții scîrnăvii cu toptanul, pe care acest ciukcea cu cetățenie moldavă le înghite cu poftă la cina-i fără de taină. Chiar nu vezi că e o prăpastie de netrecut între cum bodogănește Tsardeaua și cum (nu) scrie licheaua dintre testiculele mele?”

Simţiţi cît pute? Putoarea putorii! La noi, în România, în unele locuri, la curve li se mai spun şi „putori”.

„E întuneric ca-n cur”, scria Louis-Ferdinand Céline în romanul „Călătorie la capătul nopţii”. Aşa-i şi în bezna capului de deasupra trai-anusului fomist, rob şi gata să pla-hoit-nicească orice!