Ce Noapte a Învierii este aia fără politicieni?

Autor: Mihai CONȚIU

Atîta timp cît majoritatea ortodoxă a moldovenilor se află într-o scurtă perioadă de cuvioșenie, iar aici mă refer la deja aniversata sărbătoare de Paște și așteptarea ”înfrigurată” a Paștelui Blajinilor, cred că se cade să ne întrebăm cu cît am devenit mai buni față de Paștele de anul trecut. Aiurea, mai buni?!? Am rămas aceiași, doar că poate un pic mai răi, mai încrîncenați, mai pizmași, mai storși de vlagă, mai disperați și, firește, mai plini de trufie. Am dreptate, dragi moldoveni? Aici nu-i iau în calcul și pe mulți dintre neștiuții oameni de prin satele moldovenești care orbecăie în tristețe, lipsuri și nădejdi deșarte că, cine știe?, poate politicienii vor deveni și ei oameni, nu ”o statistică asupritoare și credincioasă în Paștele Cailor”. Tot în acest sens, îi includ și pe acei intelectuali neștiuți care trăiesc în modestie, tăcere și într-un oarecare fatalism față lipsa de perspective.

În Țara lor și în diasporă, începînd cu Noaptea Învierii, unii moldoveni creștini ortodocși s-au bătut între ei, au furat, au ucis și au comis tot felul de acte reprobabile pe care nu le mai reproduc deoarece cam toți le-au aflat din mass-media. În felul lor, și acești oamenii sunt un fel de politicieni, unii care au și drept de vot și cărora politicienii ”legali” li se adresează în campaniile electorale. Cu prilejul sărbătoririi Paștelui, a devenit o tradiție ”cu parfum de normalitate” ca toți politicienii de la Putere sau din opoziție să li se adreseze moldovenilor urîndu-le, pe lîngă invocarea numelui Mîntuitorului, aproximativ aceleași lucruri pe care le promit și în campaniile electorale.

În aceste împrejurări, afișînd o pioșenie și o sobrietate ridicolă, în opinia mea, toți liderii și liderașii politici par a se substitui unor ”purtători de cuvînt” ai Mîntuitorului. În acest context, consider că sunt nu doar ridicoli, ci și primejdioși, iar aici vă invit să constatați și singuri ”rostirile lor de Paște” ca mesageri ai unui Dumnezeu care, ”indiscutabil”, este proiecția divină a reprezentării lor pămîntene. Doar n-o să-și imagineze cineva că Dumnezeul lui Vlad Filat este același ca și cel al lui Dumitru Diacov, al lui Renato Usatîi, Ion Chicu sau Iurie Roșca...! Tot în acest context, afirm cu tărie că Paștele mamelor lor nu este același cu Paștele mamei mele!

Își poate imagina cineva cît de puține crime ar exista pe această planetă dacă nu ar exista politicieni??? Totodată, istoria umanității ne demonstrează că există o similitudine (asemănare) înfricoșătoare între crimele comise în numele politicii și în cel al religiilor. În aceste condiții, ni se creează impresia că sărbătorile religioase sunt uneori și un pretext, un fel de ”justificare divină” a acțiunilor inumane ale mai marilor lumii.

Și anul acesta, am avut parte și de un fel de ”Paște de tranziție”, unii crezînd că spre Uniunea European, alții spre... alte uniuni, iar aici, iarăși, vorbim despre... fiecare cu Dumnezeul lui!

În ziua de Luni care urmează, moldovenii vor marca, în mod absolut specific, Paștele Blajinilor. Cînd spun ” în mod absolut specific”, mă refer la opulența din cimitire, la abundența de mîncăruri și băuturi. Parcă este o competiție. Fiecare moldovean care îi comemorează pe cei dispăruți consideră că este ”o rușine” să nu vină la morminte cu mîncăruri și băuturi din belșug. Este o ”tradiție” nerecomandată chiar de către mulți preoți, dar este imposibil de dezrădăcinat deoarece este... o tradiție! Nimeni nu este dispus să admită că această ”tradiție” știrbește teribil pioșenia care ar trebui să fie dominantă.

Spre final, vă reamintesc ce scriam anul trecut tot cu acest prilej – despre Paștele Blajinilor!

În funcție de regiunea sau Țara în care se desfășoară această sărbătorire, formele ei de desfășurare definesc mentalități colective dintre cele mai interesante. Aici, firește, ne referim la cultură, la nivelul de civilizație, situația economică, capacitatea intelectuală de a descoperi învățăturile biblice și cultivarea memoriei celor dispăruți în raport cu felul în care cei vii înțeleg să se apropie de Dumnezeu.

Paștele Blajinilor este o sărbătoare închinată morților, motiv pentru care este numită și Paștele Morților, Prohoadele sau Lunea Morților. Aceasta este sărbătorită cu precădere în Europa de Sud-Est. Paștele Blajinilor se sărbătorește Luni, a doua zi după Duminica Tomii, la opt zile după Paște. Blajinii mai sunt cunoscuți și sub numele de Rohmani.

În credinţa populară, blajinii au fost primii oameni de pe Pămînt. Aceștia conviețuiau cu femeile lor doar 30 de zile pe an, în vederea procreației. Erau oameni blînzi, ale căror principale preocupări erau postul și rugăciunea. Blajinii trăiau într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sîmbetei în Sorbul Pămîntului. Nu știau să calculeze data Paștelui, dar erau anunțați că Hristos a Înviat de cojile de ouă roșii aruncate în apele curgătoare, motiv pentru care sărbătoreau mereu cu întîrziere. Există și credința conform căreia blajinii sunt copiii nebotezați, morți imediat după naștere. Se crede că blajinii susțin stîlpii Pămîntului, iar fără ei lumea s-ar scufunda în haos.

Paștele Blajinilor sau Paștele Morților este o sărbătoare populară, care nu are o rînduială specială în tipicul bisericesc.

Paștele Blajinilor este un obicei bine conservat, sărbătoarea fiind marcată în satele din Republica Moldova, dar și în unele regiuni din România: Bucoș, Moldova, Maramureș și Transilvania. Țara unde sărbătoarea ia cea mai mare amploare este Republica Moldova, unde ziua de Luni de după Duminica Paștelui Blajinilor (la o săptămînă după Paștele creștin-ortodox) este declarată oficial ca fiind liberă.

Trufia belșugului meselor de la căpătîiele celor morți din cimitire, în spiritul învățăturilor lui Iisus Hristos vorbind, este o ofensă adusă credinței autentice austere. Iisus nu s-a înfruptat cu carne de miel, ci a mîncat doar pește, semințe, pîine și a băut apă și vin.