Pe cine nu lași să moară, politic, nu te lasă ca să trăiești

Autor: Mihai CONȚIU

În Republica Moldova, deocamdată, posturile de televiziune par încă a fi o afacere profitabilă. Numai astfel se poate explica numărul destul de mare al acestora în raport cu populația acestei Țări. Politica ”se vinde” la greu. Constatăm această realitate din multitudinea de emisiuni dedicate exclusiv politicii, emisiuni în care sunt invitați să-și dea cu presupusul, ”în deplină cunoștință de cauză”, tot soiul de politicieni, politruci, ”păreriși” și băgători de seamă”, unul mai priceput, ”rostitor de adevăr” și inteligent decît altul. Recunosc că, în urmă cu mulți ani, am fost și eu un astfel de ”părerist” inutil și stupid, dar m-am vindecat.

Toți, moderatorii și invitații, tălmăcesc și răstălmăcesc aceleași lucruri în funcție de cum bate vîntul politic într-o zi sau alta, dar și în dependență de anumite ”retribuții” discrete. Indiferent de subiectul abordat, iar aici mă refer strict la invitații autohtoni, dacă cineva este cît de cît avizat, intuiește din start ce urmează să spună fiecare dintre ei, iar aceasta din pricină că aproape toți sunt la fel și aceiași. Astfel, ”analizele”, predicțiile și gîlcevile dintre ei sunt de o stupiditate și obscenitate nu doar ridicole, ci și revoltătoare, iar asta din cauză că mulți telespectatori îi iau în serios, îi cred și îi urmează. Cam asta-i și pricina pentru care nu mă uit niciodată la televizor, preferînd să citesc știri despre ce au clămpănit toți prin emisiunile la care ”sunt înrolați”.

”Cantitatea” politică, de politicieni și de comentatori autohtoni intră, practic, într-un rucsac, nicidecum într-un sac mai mare ori un container. Pe fondul acestei realități, emisiunile politice, pe care moderatorii și invitații le schimonosesc denumirea prin englezismul ”talk show”, te duc cu gîndul la acel animal care aleargă în jurul propriei cozi – aceiași politicieni invitați, aceiași comentatori, aceleași subiecte aduse la zi, aceleași vorbe goale și, bineînțeles, aceiași moderatori, dar, cel mai sigur, ”aducătoare de bani”. Moderatorii, care vor să-ți sugereze clar că sunt niște ”procurori mediatici” înnăscuți și de o autoritate morală și profesională absolută, invită, prin rotație, cam aceleași ”acadele politice”.

Totuși, spre o aducere aminte soioasă, pentru o ”resuscitare” mediatică, din sărăcie de ”material uman” și lipsă de imaginație, acești moderatori ventuzează în studiourile lor și niște foști politicieni din confortul naftalinei în care ar trebui lăsați să viseze la cai morți pe pereți. Asta s-a întîmplat și la sfîrșitul de muncă legală a săptămînii trecute, cînd am citit că TV8 i-a invitat, într-o imaginară cutie neagră, pe ”negii politici” Mihai Ghimpu și Dumitru Diacov. Ei, bine, realiști și de bun simț fiind, întrebăm:

Ce mai pot spune ceva nou oamenilor acești doi ”broscoi politici”, ce analize coerente ori prognoze mai pot emite ei, după ce, atîția și atîția ani, prin întreaga lor activitate politică, au demonstrat că sunt niște nulități absolute și profitori sub acoperire politică? Singurul rost pe care l-ar avea invitarea lor într-o emisiune ar fi acela prin care ar fi dispuși să recunoască cum și cît s-au îmbogățit în perioada în care s-au aflat în ”misiune politică” oficială, dar și dacă ar fi dispuși să-și dezvăluie, ca în fața preotului la ultima împărtășanie, trecutul lor ”umbros”, în primul rînd ”acoperitul Diacov”, iar mai apoi Ghimpu, cu toate încrengăturile lui politico-financiare și unioniste cu ”foști români de omenie din Serviciile ceaușiste”.

Rușinea la mulții politicieni este ca bomba nucleară, adică nu o au. Fir-ar mama ei de viață! La banii lor, cel mai benefic pentru ei ar fi să călătorească prin lumea civilizată, să înțeleagă de ce este așa și din ce pricini nu s-au luptat și ei pentru o Moldovă la fel de civilizată și prosperă, ci doar pentru propria lor prosperitate. Cu trecutul lor politic penibil de mediocru și dezastruos, ar trebui să fugă ca dracul de tămîie de televiziuni, să-și dorească uitarea publică în timpi cît mai grabnici. Ei, însă, fiind narcisiști, plini de sine și convinși că sunt un ”munte de înțelepciune”, nicidecum niște erori politice obscene, caută cu disperare să revină în centrul atenției. Sunt ca pandemia!

Am citit că la această ultimă emisiune la care au fost invitați cei doi foști/actuali politicieni amintiți, Ghimpu a decis că unioniștii, proeuropenii și stataliștii (vă amintiți cît îi ”ura” el pe stataliști pe vremea cînd era în fruntea ”bucatelor politice” cu Filat, și Plahotniuc?) ar trebui să se unească și să meargă împreună la alegerile parlamentare din Toamna acestui an, pentru a se asigura astfel că nu pierd nici un vot. El și-a mai exprimat dorința de ”a-i convoca la un loc” (care loc?) pe cei menționați pentru a discuta despre unitatea partidelor înainte de alegerile parlamentare. 

”Ideea cu cît mai departe de Rusia, cu atît mai bine de noi și cu cît mai aproape de UE, cu atît mai sigură viața pentru noi, ea trebuie menținută. Trebuie să vedem care e viziunea altora. Eu mă gîndesc că o să mă respingă, dar mă gîndesc să îi convoc, totuși am un stagiu și niște merite că am fost bătut pentru limbă și mă gîndesc să vin cu o idee ca asta”, a bolmojit Mihai Ghimpu, care, observați, se cere iarăși în fruntea mesei politice naționale.

Fără nici o rușine, acest ”liberal fraudulos” vorbește despre ”stagiul lui” ca fiind un merit demn de urmat și ascultat, nicidecum că a fost efectiv unul dezastruos, submediocru sub aspect politic și complice cu cei care au jefuit în proporții apocaliptice Țara. Aici mai amintim și jocul lui la două capete – împărțirea politică și profitabilă a Țării cu Filat și Plahotniuc, dar și mulgerea Primăriei Chișinăului prin intermediul lui Dorin Chirtoacă, nepotul lui. Cît despre faptul că ”ar fi fost bătut pentru limbă”... ce să zicem – de ce și-a băgat-o unde nu trebuia? 

La rîndu-i, Dumitru Diacov, care ”i-a vîndut” lui Plahotniuc Partidul Democrat ca oligarhul să călărească în voie Țara, a insistat asupra necesității consolidării partidelor de centru. ”Este imperios necesar ca centrul să fie prezent în viitorul Parlament și eu o să încerc să pun umărul să îi ajutăm”, a ”găvărit” Diacov.

Ipocrizia și șarlatania politică prin care Diacov manelizează ”centrul politic” are drept scop să-i acopere nu doar ”maturizarea și legitimizarea lui Plahotniuc”, ci chiar și propriul trecut al unei tinereți cu ”nori sovietici operativi”, de altă specialitate decît cea politică.

Pe cine nu lași să moară, politic, nu te lasă ca să trăiești! Astfel de indivizi, la fel ca și Vlad Filat, îi fac pe oameni să-și piardă unul dintre instinctele cele mai firești – posibilitatea de a se mira!