Proprietăţile Aroma privatizate în offshore

Rudele de la Chişinău ale fostului ambasador al SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, au apelat la serviciile casei de avocatură Mossack Fonseca pentru a-şi ascunde proprietăţi şi companii cu venituri de milioane. Printre acestea, firma Euro-Alco, o afacere cu alcool pusă pe roate după ce familia Ghitenştein a preluat active importante ale întreprinderii de stat Aroma.

RISE.md. a analizat dosarul companiei Euro-Alco, în care apar şi numele lui Oazu Nantoi, politician şi analist politic, Iurie Filip, vicepreşedintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, dar şi Denis Ulanov, avocatul lui Ilan Shor. Sofia Ghitenştein şi mama acesteia, Larisa Krasnicova, se numără printre cei 40 de cetăţeni moldoveni prinşi în scandalul #PanamaPapers. Cele două deţin în Insulele Virgine Britanice (BVI) două companii offshore, înfiinţate de avocaţii Mossack Fonseca: Terano Prospectors Ltd şi Vik-Profit International Ltd.

Sofia Ghitenştein este verişoara lui Mark Gitenstein, fost ambasador al SUA la Bucureşti. Sofia Ghitenştein este director al companiei Terano Prospectors Ltd al cărei acţionar unic este mama acesteia, Larisa Krasnicova. Sofia controlează, din poziţia de acţionar unic, şi Vik-Profit International Ltd. Cealaltă companie offshore, Terano Prospectors Ltd, deţine în Republica Moldova patru firme şi mai multe proprietăţi, printre care cîteva apartamente de peste 170 metri pătraţi, într-un bloc din spatele hotelului Naţional din Chişinău. Cea mai importantă firmă controlată de familia Ghitenştein prin offshore-ul Terano Prospectors Ltd este întreprinderea mixtă Euro-Alco.

Euro-Alco a fost fondată în anul 1995, cu denumirea Aroma-Plus – o întreprindere moldo-cipriotă creată printr-o hotărîre a Guvernului Sangheli. Hotărîrea a fost semnată fără ca reprezentanţii Executivului să justifice de ce statul ar trebui să facă afaceri cu un offshore din Cipru. Statul a cedat companiei nou-create secţia de îmbuteliere a fabricii de coniacuri Aroma de pe str. Bucuriei din Capitală. Statul s-a ales cu o cotă-parte de 32% din acţiuni în Aroma-Plus, iar firma cipriotă cu restul 68%. Într-un raport al Curţii de Conturi din 1998, auditorii au constat că statul a obţinut doar o treime din capitalul social al Aroma-Plus deoarece clădirea secţiei de îmbuteliere a fost subevaluată.

Familia Ghitenştein, în offshore-ul cipriot, reprezentată de Nantoi

Reprezentantul G.M.V Co Ltd în Republica Moldova, „împuternicit pentru tratative cu Guvernul în problema constituirii întreprinderii mixte moldo-cipriote” era Oazu Nantoi. Acesta a admis că în spatele firmei cipriote se afla familia Ghitenştein. Nantoi a fost numit preşedintele Consiliului de Administrare al Aroma-Plus, funcţie pe care a deţinut-o pînă în 1998. El a fost şi cel care s-a ocupat de înregistrarea şi de obţinerea licenţelor de care avea nevoie Aroma-Plus pentru a-şi începe activitatea.

Subevaluarea secţiei de îmbuteliere a fabricii Aroma nu a fost singura decizie în defavoarea statului luată în perioada în care Oazu Nantoi a administrat compania moldo-cipriotă Aroma-Plus (Euro-Alco, din 1997 – n.r. ). În 1996, şeful Direcţiei Generale Viticultură şi Vinificaţie a Ministerului Agriculturii, Gheorghe Cozub, a semnat în numele statului o hotărîre privind introducerea unor modificări în structura investiţiilor pe care firma cipriotă G.M.V. Co Ltd era obligată să le facă în calitate de co-fondator. În baza deciziei, offshore-ul a transmis în proprietatea Aroma-Plus doar o parte infimă din utilajele promise. S-a angajat să compenseze diferenţa cu investiţii băneşti. În schimb, utilajele necesare pentru ca Aroma-Plus să-şi poată desfăşura activitatea au rămas în proprietatea offshore-ului cipriot. Ulterior, aceştia le-au dat cu chirie tot Aroma-Plus, compania în care co-fondator era statul. Altfel spus, firma cipriotă a încasat de la stat o parte din banii pentru chiria utilajului.

În 1997-1998, Aroma a vrut să-şi recupereze secţia de îmbuteliere a coniacurilor. Atunci, de comun acord cu reprezentanţii statului, s-a luat decizia de a vinde partenerului cipriot baza de producţie de pe str. Petricani, cu o suprafaţă totală a clădirilor de 6 mii de metri pătraţi, cu staţie de transformatoare şi cu linie secundară de cale ferată, cu doar un milion de lei. La schimb, offshore-ul cipriot trebuia să returneze fabricii Aroma secţia de îmbuteliere a coniacurilor, de pe str. Bucuriei. Pentru că acest lucru nu a fost menţionat expres în contractul de vînzare-cumpărare, Aroma a rămas şi fără secţia de îmbuteliere, şi fără baza de producţie de pe str. Petricani, vîndută la un preţ mult sub valoarea reală.

În 1997, Aroma-Plus şi-a schimbat denumirea în Euro-Alco. După ce şi-a legalizat dreptul de proprietate asupra bazei de producţie de pe str. Petricani, firma cipriotă a vîndut cota-parte din Euro-Alco firmei Triada-Holding. Triada-Holding este o societate pe acţiuni de tip închis din Republica Moldova, controlată tot de familia Ghitenştein. În perioada 1994-2001, administrator al companiei a fost Iurie Filip, care deţinea şi o cotă-parte de 5% din acţiuni. Din 2011, Filip este membru al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, iar din 2013 ocupă funcţia de vicepreşedinte al CNPF.

În 2010, Euro-Alco (fosta Aroma-Plus) devine în totalitate afacerea familiei Ghitenştein. Pe de o parte Triada-Holding îşi vinde cota-parte de 68% din Euro-Alco companiei offshore Terano Prospectors, înfiinţată de Mossack Fonseca pentru familia Ghitenştein. Motivul tranzacţiei ar fi fost, stingerea unei datorii pe care societatea din Republica Moldova ar fi contractat-o de la o altă companie offshore – Marion Consult. Pe de altă parte, statul îi cedează partea sa – 32% din acţiuni – Larisei Krasnocova.

Reprezentantul legal al Marion Consult este Igor Shnaider, unul din partenerii de afaceri ai familiei Ghitenştein. Denis Ulanov – avocatul lui Ilan Șor în dosarul intentat pe marginea fraudelor de la Banca de Economii – a oferit servicii juridice atît Triada-Holding, cît şi Marion Consult.

Olga CEAGLEI, www.rise.md