Învierea pe front a Mîntuitorului și „războiul sfînt” al Rusiei

Autor: Mihai CONȚIU

Pe 27 și 28 Martie, la Moscova, a avut loc Consiliul Mondial al Poporului Rus sub auspiciile Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Ruse, care a fost prezidat de către patriarhul Kirill. În acest context, a fost aprobat un document ideologic și politic bine ancorat în tezele ideologice ale Kremlinului, avînd menirea de a contura clar o ideologie naționalistă mai extinsă în privința războiului din Ucraina și a perspectivelor expansioniste ale Rusiei.

Documentul în cauză este intitulat "Prezentul și viitorul lumii ruse" și vizează autoritățile legislative și executive din Rusia, solicitînd modificarea documentelor politice și a legilor rusești. Patriarhia Moscovei a publicat documentul la o săptămînă după atacul terorist de la sala Crocus și cu aproximativ o lună înainte de începerea Săptămînii Sfinte a Paștelui ortodox. Kirill a numit „operațiunea militară specială” a lui Putin ”un război sfînt” (Sviașennaia Voina) și ”o nouă etapă în lupta poporului rus pentru eliberarea națională în Sud-Vestul Rusiei”, făcînd referire la Estul și Sud-Estul Ucrainei.

Această ultimă abordare tranșantă a Patriarhiei Ruse, în care asocierea politică și religioasă este asumată doctrinar, pune la grea încercare credincioșii ortodocși din Republica Moldova, care sunt supuși canonic Patriarhiei Ruse, sub auspiciile Mitropoliei Moldovei. Provocarea canonică inițiată de către Patriarhia Rusă este teribilă, mai ales că a fost lansată cu o lună înaintea Paștelui ortodox. În consecință, mai cu seamă în Săptămîna Mare și în Noaptea Învierii, în reculegerile lor pioase, creștinii ortodocși moldoveni ai Mitropoliei Moldovei vor trebui să se roage Mîntuitorului să ocrotească ”războiul sfînt” al Rusiei din Ucraina și să-l ducă la izbîndă. Nefăcînd-o, pot fi acuzați de ”erezie”, de pîngărire a celor sfinte decise de către Patriarhia Rusă. În acest context, prin puterea canonică decisă de Patriarhia Rusă în privința ”războiului sfînt de eliberarea națională în Sud-Vestul Rusiei”, creștinii ortodocși din Ucraina vor fi definiți implicit drept discipoli ai Diavolului. La fel pot fi calificați și creștinii ortodocși din Republica Moldova care nu se reculeg sub deviza acestui ”război sfînt”.

În termeni realiști vorbind, documentul elaborat de către Patriarhia Rusă are o bătaie cu mult mai lungă decît poate să pară la prima vedere. Din start, potrivnicii ”războiului sfînt” al Rusiei din Ucraina – UE, Marea Britanie, Canada și SUA – devin automat antihriști. Asta ne dă clar de înțeles și cînd patriarhul Kirill a ”constatat” că ”poporul rus își apără viața, libertatea și statalitatea; identitatea civilizațională, religioasă, națională și culturală și dreptul de a trăi în granițele unui singur stat rus” prin războiul de cucerire a Ucrainei; că ”războiul din Ucraina se va încheia cu Rusia extinzîndu-și influența exclusivă asupra întregului teritoriu al Ucrainei moderne și excluderea oricărui Guvern ucrainean pe care Kremlinul îl consideră ostil Rusiei”.

Utilizarea formulei ”război sfînt” mai poate face trimitere simbolică la Marele Război pentru Apărarea Patriei (Al Doilea Război Mondial), deoarece imnul de război neoficial al Uniunii Sovietice avea același nume, iar Moscova a tot pomenit mitul Marelui Război pentru a dobîndi sprijin pentru războiul din Ucraina. În acest context, Kyiv Post a scris că patriarhul Kirill intenționează să-i înglobeze pe etnicii belaruși în națiunea rusă prin concepția sa despre „doctrina trinității”.

Pun punct aici, fără a vă oferi vreo concluzie personală, invitîndu-i pe cititori să-și formuleze propriile opinii față de cele arătate mai sus cu, așa cred eu, obiectivitate!