Creştinii ortodocşi de stil vechi l-au cinstit, pe 14 ianuarie, pe Sfîntul Vasile cel Mare. Sfîntul Vasile este unul dintre cei mai importanţi părinţi ai bisericii ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini.

Sfîntul Vasile s-a născut în Pont, în jurul anului 329. A studiat la Cezarea, la Constantinopol şi Atena, remarcîndu-se încă de tînăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică. În căutarea căilor spre perfecţiune, Sfîntul Vasile a vizitat mai multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina şi Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el a înfiinţat o mănăstire. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieţii monahale sistematice, de aceea Sfîntul Vasile este considerat părintele monahismului oriental. Totodată, el a luptat pentru drepturile clerului şi a pus un mare accent pe pregătirea canonică şi spirituală a preoţilor.

Scrierile Sfîntului Vasile au o mare importanţă teologică şi au fost traduse pe tot globul. Printre acestea se remarcă Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie şi 366 de epistole, Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare şi Molitvele Sfîntului Vasile cel Mare.

Sfîntul Vasile a murit în prima zi a anului 379 şi în curînd a fost canonizat. Conform tradiţiei, în ajun de Sfîntul Vasile cetele de urători, mascaţi în Capra sau Pluguşorul, pornesc pe la casele oamenilor cu uratul. De sărbătoare se pregătesc bucate din carne de porc, sarmale, se coc prăjituri de casă, învîrtită cu nuci, gem sau brînză. Gospodinele se pregătesc din timp să întîmpine urătorii cu tot ce au mai bun - dulciuri, mere şi, nu în ultimul rînd, bani. Se spune că dacă stăpînul casei primeşte urători de Sfîntul Vasile, anul care vine va fi unul cu spor, iar casa îi va fi păzită de rele.

În dimineaţa de 14 ianuarie, la sate copiii merg cu semănatul sau cu Sorcova, aruncînd cu boabe de grîu, porumb, ovăz. Seminţele care cad în ogradă sau locuinţă simbolizează credinţa într-un an mai prosper şi o roadă bogată.