Creştinismul are două origini: iudaismul şi secta ezoterică a esenienilor. Între Talmud şi Biblie există mai multe similitudini decît deosebiri. Esenienii au fondat o sectă în regiunea Mării Moarte, care propovăduia o serie de principii şi noţiuni preluate de creştini: sfîntul duh, crucificarea, sosirea lui Mesia – Fiul lui Dumnezeu, mîntuirea sufletului, instalarea unei lumi perfecte – "cei orbi vor vedea, cei surzi vor auzi, morţii vor învia", nemurirea etc. În anul 164 î.e.n. a fost redactată "Cartea lui Daniil", iar în anul 150 î.e.n. a fost relatată istoria lui Iisus (fără a se cita însă un nume concret), care însă nu se născuse (textul a fost scris pe rulou 4Q525, găsit printre alte manuscrise la Qumran, localitate situată la 4-5 km de locul unde a avut loc presupusul botez a lui Iisus). Acest text se regăseşte aproape în întregime în Evanghelia după Matei. Către anul 100 î.e.n. este terminată redactarea Vechiului Testament şi a Thorei.

Cine erau creştinii primitivi? Poate esenienii. La Qumran, unde aceştia îşi aveau centrul, se lua în comun masa, iar un preot sfinţea (binecuvîntarea) pîinea şi vinul. Către 65 î.e.n. "Învăţătorul dreptăţii" are 12 discipoli, el ar fi Mesia din seminţia lui David: este persecutat, torturat, executat ca martir al credinţei şi trebuia să învie.
După un secol de la moartea lui Isus au fost scrise Evangheliile, care relatează despre aceleaşi fapte ca şi manuscrisele de la Marea Moartă (Qumran), datînd din 150 î.e.n. şi descoperite abia în 1947. Textele similare, scrise la o distanţă de aproximativ 3 secole, au nişte autori enigmatici.