Autor: Armand GOȘU

Criza politică din Republica Moldova oferă Rusiei șansa de a-și lua revanșa pentru Ucraina în fața Occidentului. Este o oportunitate pe care Moscova va încerca s-o exploateze la maximum. În termenii realismului clasic, Moldova nu e defel echivalentul Ucrainei. Însă, pentru noua paradigmă în care funcționează politica externă a Rusiei de confruntare cu Occidentul, un Euro-Maidan pe dos la Chișinău este exact victoria simbolică de care are nevoie Kremlinul în fața Vestului.

Una dintre componentele de bază ale ceea ce unii numesc război hibrid sau alții război asimetric, este propaganda, cîștigarea competiției pentru mintea oamenilor, generarea emoțiilor, simpatiilor pentru o cauză sau alta. Mașina rusească de propagandă este suficient de versată.

Ea vine în Moldova cu o paletă întreagă de mesaje: pentru rusofonii și simpatizanții Kremlinului mesajul că Rusia e mai bună ca Occidentul; pentru pro-europenii românofoni, dar și rusofoni subliniază că guvernările Alianței pentru Integrare Europeană care au lucrat în strînsă colaborare cu Bruxelles-ul au fost un dezastru, că au dus la constituirea unei regim oligarhic, un stat captiv controlat de un singur om, Vlad Plahotniuc, o țară prăbușită în sărăcie, corupție, mizerie, disperare; pentru unioniști, simpatizanții necondiționați ai Bucureștiului (circa 20% potrivit unui sondaj recent), că România are o parte de vină pentru criza socială și politică pentru că nu s-a delimitat de Plahotniuc, iar principalul vector pro-românesc din Moldova, liberalul Mihai Ghimpu, a eșuat în buzunarul oligarhului moldovean.

Cele două tabere, pro-europeană (implicit pro-româneasc) și pro-Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan sînt aproximativ egale, acum, cu un ușor avans al ultimei.

Criza politică din 2015, pe fondul inacțiunii UE (și României, mai ales) s-a amplificat și a condus la ample manifestații de protest, care n-au început în decembrie 2015, nici măcar în septembrie, ci acum un an, după ce anunțul privind miliardul furat din bănci a provocat prăbușirea cursului leului moldovenesc și sărăcirea galopantă a populației. Din anchetele RISE nu rezultă că Rusia ar fi furat miliardul, ci suspiciunile sînt legate de firmele off shore din Scoția prin care Plahotniuc a mai circulat mari sume de bani și în 2010-2012, în ceea ce, în Moldova, se numesc atacuri raider.

Moldova s-a transformat în gubernia Plahotniuc sub privirile indulgente ale Bruxelles-ului și cu complicități de la București. Sărăcie, corupție, stat captiv, justiție controlată de un singur om, demonstrații ample de protest la care puterea n-are nici o reacție, toate s-au întîmplat sub mai multe guverne pro-europene care s-au perindat la putere în 2015. Semințele crizei s-au sădit mai demult, au crescut treptat, însă toată lumea s-a prefăcut că nu le observă, deși erau groase cît arborii sequoia. A tăcut societatea civilă de la Chișinău. Au tăcut politicienii moldoveni. Ambasadele țărilor membre UE au întors discret privirile în altă parte, chipurile ca să nu pună în pericol cauza integrării europene. Acest lucru a fost posibil și din cauza inexistenței unei opoziții credibile orientate spre Vest, care să aibă deschise ușile cancelariilor europene.

Pentru Rusia, criza din Moldova este un cadou. Nu ea a generat-o. Nu Kremlinul a transformat Moldova în gubernia lui Plahotniuc, detestat de peste 90% din populație. Asta s-a întîmplat în vremea guvernărilor pro-europene, sub privirile absente ale Comisiei Europene. Reprezentanții Moscovei au avut grijă să nu se afișeze alături de controversatul oligarh, care în ciuda eforturilor sale n-a fost niciodată primit de Putin. În schimb, Bucureștiul ….

Rusia va specula această criză încercînd să-și atingă cîteva obiective:

- să-și ia revanșa în fața Occidentului pentru Ucraina. După 7 ani de integrare europeană, Moldova este aproape un stat eșuat. Cancelariile occidentale au tolerat crearea unui regim oligarhic, unui stat profund corupt, iar acum cînd cetățenii protestează, capitalele vestice le întorc spatele într-un mod cinic recunoscînd guvernul marionetă a lui Plahotiuc și respingînd categoric varianta alegerilor anticipate cerută de 80% din populație. Un Maidan pe dos la Chișinău, ar fi un cadou nesperat pe care Putin l-ar primi aproape gratuit. Condițiile s-au copt, toată lumea așteaptă o scînteie. Dezmățul practicat de Plahotniuc la Chișinău, lipsa de empatie a Occidentului și mai ales a Bucureștiului au contribuit intens la succesul Moscovei. Repet, în paradigma noului tip de război asimetric care se poartă între Rusia și Occident importante sînt emoțiile, percepțiile, nu argumentele raționale și știrile confirmate din trei surse. Pentru moldovenii disperați de sărăcie, umilință, corupție, Occidentul încetează să fie mai bun decît Rusia tocmai pentru că în percepția lor, Vestul a permis apariția și consolidarea regimului oligarhului Plahotniuc, personajul detestat care i-a adus pe ei în această situație dramatică.

- să compromită România în ochii moldovenilor, despre care toată presa spune - nu fără argumente - că-l sprijină pe Plahotniuc. Tot mai mulți intelectuali publici critică Bucureștiul pentru această politică neinspirată. Intelectualitatea pro-europeană, pro-românească, chiar pro-unionistă, este tot mai vexată de alegerile României în Republica Moldova, astfel încît simpatia solidă de care se bucura Bucureștiul se reduce, iar șansele de creștere a segmentului unionist se compromit. România va avea dificultăți în relația cu partidele pro-europene, aflate în opoziție cu actuala coaliție controlată de la putere, avînd un pasiv negativ din cauza percepției publice că România l-a susținut pe Plahotniuc. Ceea ce e profund nedrept pentru că după 2009, Bucureștiul a deschis zeci de șantiere diplomatice și nu numai pentru a sprijini aspirațiile europene ale Chișinăului. Performanțele din 2010-2012 sînt de neimaginat astăzi în relația bilaterală.

- instaurarea în Moldova a unui regim prietenos cu Rusia, pentru că în funcție de evoluțiile de la Chișinău, Moscova va putea negocia viitorul Transnistriei, cu menținerea influenței Kremlinlui în enclavă. Instaurarea regimului prietenos se poate face prin alegeri anticipate, dar și prin formarea unei noi coaliții. Din perspectiva Moscovei, linia roșie este alianța cu Plahotniuc cel detestat de populație, pe care Kremlinul n-o va trece.

Rusia primește o piesă mică, dar importantă pe tabla de șah în meciul cu Occidentul, tocmai acum cînd fiecare tabără își lustruiește turele, caii, nebunii, pionii pentru partida decisivă, a cărei pregătire e deja confirmată de întîlnirea Nuland - Surkov din Kaliningrad. Rusia joacă global, a anexat Crimeea, destabilizează Ucraina prin Donbass, pare că ignoră sancțiunile Occidentului, dar gîfîie sub povara prăbușirii prețului barilului de țiței, deschide un nou front în Siria, de astă dată sub pretextul războiului antiterorist, aruncă în aer relația cu cel mai important partener din zonă, Turcia; mizează pe refugiați pentru a șubrezi coerența europeană, dintre Grupul de la Vișegrad și motorul franco-german al UE. Din această cauză, Vestul nu-și permite să piardă nici o poziție la marginea estică a lui, de unde și preferința lui pentru stabilitate, sacrificînd standardele democratice și riscînd să rămînă fără simpatia moldovenilor. La care oricum, n-au timp să se gîndească, au alte crize pe cap. Chiar dacă-i amenință un Maidan pe dos, în spatele căruia se vede silueta lui Putin.

Cum s-ar putea ieși din acest scenariu de coșmar. Prin extragerea lui Plahotniuc din joc. Bucureștiul are levierul. Dosarul penal instrumentat de Parchet pentru dublă identitate. După care destrămarea rețelelor de putere ale lui Plahotniuc care țin captiv în stat întreg. Restul variantelor, cum că oligarhul ar putea face reforme, anti-corupție, ar aduce banii furați înapoi și investiții străine, ar ridica spectaculos nivelul de trai din Moldova, toate sînt așteptări stupide, ale unor oameni care nu înțeleg ce se petrecere la frontiera estică a României. Aici este vorba de o autoritate a lumii criminale care a luat în captivitate un stat. S-a mai întîmplat în Rusia, cu teritorii de mai mare întindere decît Republica Moldova.