O nouă teorie privind cauza morţii lui Lenin

Vladimir Ilici Lenin a murit la vîrsta de 53 de ani, în 1924, fiind primul premier al Uniunii Sovietice. Moartea sa prematură a constituit subiectul multor controverse şi speculaţii, dar o nouă teorie susţine că acesta a murit ca urmare a unei tulburări genetice rare, care i-a fost fatală.

Pînă în momentul morţii sale, din 21 ianuarie 1924, Lenin suferise deja trei accidente vasculare cerebrale.

Declinul său rapid a fost mai degrabă caracteristic pentru cineva mai în vîrstă, ceea ce i-a făcut pe istorici să speculeze în legătură cu alţi factori, precum otrăvirea sau sifilisul, care i-ar fi cauzat moartea.

Creier calcifiat de ateroscleroză

Noua teorie arată că Lenin a suferit de o tulburare genetică rară, care i-ar fi fost fatală şi care ar fi provocat calcifierea creierului său.

In timpul autopsiei sale s-a constatat că vasele de sînge din jurul creierului lui Lenin au fost puternic calcifiate. In esenţă, ele s-au pietrificat si s-au micşorat, ca urmare a nivelului mare de minerale şi de grăsimi din organism.

Această boală este cunoscută sub numele de ateroscleroză. Deşi este o boală comună celor care înaintează în vîrstă, Lenin pare să fi suferit de o formă neobişnuit de severă.

Concluzia aparţine unei echipe de neurologi condusă de Harry Vinters, de la Universitatea California din Los Angeles. Aceştia sunt de părere că o mutaţie a genei NT5E a fost cea care a declanşat ateroscleroza selectivă a vaselor de sînge.

Tatăl şi fraţii lui Lenin au suferit de boli circulatorii. Părintele său chiar a murit la aproape aceeaşi vîrstă, posibil chiar şi din cauze similare.

Explicaţiile acceptate pînă acum privind moartea lui Lenin erau legate de sifilis, dar nu este clar dacă el ar fi avut această boală vreodată.

Preluat din presa românească de Ion Borş