„Acolo am învăţat să fac afaceri!”

Jeff Smith a petrecut un an în închisoare. Dar ceea ce a descoperit înăuntru nu era ceea ce se aştepta – a văzut în colegii săi deţinuţi inventivitate fără limite şi o isteţime în afaceri. Întreabă: de ce nu accesăm acest potenţial antreprenorial pentru a-i ajuta pe foştii deţinuţi să contribuie la societate, odată ce-au ieşit din închisoare?

B.J. a fost unul din numeroşii colegi deţinuţi care avea planuri mari de viitor. Avea o viziune. Cînd urma să fie eliberat, avea să renunţe la droguri pentru totdeauna, să trăiască corect şi se străduia să unească cele două pasiuni într-o singură viziune. A cheltuit 10.000 de dolari să cumpere un website destinat exclusiv femeilor făcînd sex pe capota sau înăuntrul maşinilor sport de lux.

Era prima mea săptamînă în închisoarea federală şi mi-am dat seama repede că nu era ceea ce vedeai la televizor. De fapt, era plină de bărbaţi deştepţi şi ambiţioşi ale căror instincte de afaceri erau în multe cazuri mai inteligente decît ale managerilor cu care luasem masa şi băusem vin cu şase luni în urmă ca personalitate în Senatul din Missouri.

95% din băieţii cu care am fost închis fuseseră contrabandişti de droguri în viaţa de zi cu zi, dar cînd vorbeau despre ce făcuseră vorbeau într-un jargon diferit, dar conceptele de afaceri despre care vorbeau nu erau diferite de cele pe care le învăţasem în primul an de MBA la Wharton: stimulent promoţional, nu taxezi prima dată un consumator, dineuri în grup pentru lansarea unui produs nou, extindere teritorială.

Dar nu iroseau mult timp povestind despre zilele glorioase. În mare parte, toată lumea încerca doar să supravieţuiască. E mult mai greu decît ai putea crede. Contrar a ceea ce crede majoritatea, oamenii nu plătesc, plătitorii de taxe nu plătesc pentru viaţa ta cît eşti în închisoare. Trebuie sa-ţi plăteşti singur. Trebuie să-ţi plăteşti singur săpunul, deodorantul, periuţa de dinţi, pasta de dinţi, tot. Şi e greu din mai multe motive. În primul rînd, totul are un adaos de 30-50% faţă de cît ai plăti afară. În al doilea rînd, nu cîştigi foarte mulţi bani. Descărcam camioane. Ăsta era serviciul meu permanent, descărcam camioane la un depozit alimentar, pentru 5,25 dolari, nu pe oră, ci pe lună.

Deci cum supravieţuieşti? Înveţi să faci afaceri, tot felul de afaceri. Sunt afaceri legale. Plăteşti totul în timbre. Astea sunt monezile. Îl taxezi pe alt deţinut să-i faci curăţenie în celula. Sunt şi afaceri oarecum ilegale, cum ar fi să deschizi o frizerie în celula ta. Există afaceri mai ilegale: un salonaş de tatuaje în propria celulă şi afaceri extrem de ilegale, în care te implici, în care eşti implicat, droguri, pornografie, telefoane celulare şi, exact ca în lumea de afară, există o recompensă pentru risc, cu cît e mai riscant cu atît mai profitabil. Vrei o ţigară în închisoare? Între 3 şi 5 dolari. Vrei un telefon mobil vechi cu clapetă de mărimea capului tău? 300 de dolari. Vrei o revistă de pornografie? Poate ajunge la 1000 de dolari.

După cum vedeţi, unul din aspectele definitorii ale închisorii este ingeniozitatea. Fie că născoceşti reţete delicioase din resturi furate de la depozitul alimentar, sculptînd coafurile oamenilor cu unghiera, sau confecţionezi greutăţi din bolovani în pungi de rufe legate cu crengi de copaci; deţinuţii învaţă să se descurce cu mai puţin; mulţi doresc să ia cu ei această ingeniozitate pe care au deprins-o în libertate şi să deschidă restaurante, frizerii, afaceri de pregătire personală.

Dar nu există nici o instruire, nimic care sa-i pregătească, nici un fel de reabilitare în închisoare, nimeni care să-i ajute să întocmească un plan de afaceri, să înveţe să traducă conceptele de afaceri pe care le deprind intuitiv, în concepte legale, nici măcar acces la Internet. Apoi, cînd sunt eliberaţi, majoritatea statelor nu au o lege care să le interzică angajatorilor să discrimineze împotriva foştilor deţinuţi. Aşa că n-ar trebui să fim surprinşi dacă doi din trei foşti deţinuţi recidivează în decurs de cinci ani.

Am minţit la taxe. Am pierdut un an din viaţă pentru asta. Dar cînd am ieşit afară, am jurat că voi face tot ce pot să mă asigur că băieţi ca cei cu care am fost închis nu vor mai fi nevoiţi să-şi irosească viaţa aşa cum au făcut-o pînă atunci.

Sursa: Capital.ro