La fiecare patru ani adăugăm o zi în calendar lunii Februarie, anul respectiv numindu-se an bisect. Dar de ce facem acest lucru? Explicaţia este una simplă. Adăugarea acestor 24 de ore suplimentare în calendar asigură sincronizarea lui cu mişcarea Pămîntului în jurul Soarelui. În timp ce calendarul modern conţine 365 de zile, timpul necesar cu adevărat Pămîntului pentru a orbita în jurul Soarelui este uşor mai mare, de circa 365,2421 zile. Diferenţa poate părea neglijabilă, dar de-a lungul deceniilor şi al secolelor acea pierdere care reprezintă un sfert de zi pe an ar deveni importantă.

Pentru a asigura acordul dintre anul din calendar şi adevăratul an astronomic este necesară adăugarea periodică a unei zile în plus pentru a compensa pierderea acestui timp. Egiptenii au fost printre primii oameni care au descoperit necesitatea anilor bisecţi, dar practica nu a fost pusă în practică pînă în perioada domniei Împăratului roman Iulius Cezar. Înainte, calendarul roman funcţiona pe un model lunar care necesita adăugarea unei luni în plus în mod regulat pentru a corespunde cu realitatea astronomică. (Sursa: History.com)