Dincolo de patriotism și un naționalism pacifist, european acceptabil

Autor: Mihai CONȚIU

Nu știu cine și cînd a invocat, gîndit termenul de ”moldovenism” și nici n-am de gînd să cercetez, dar voi zăbovi asupra lui deoarece merită, în contextul multiplelor proiecții ale sale. Termenul, conceptul ”moldovenism” include cîteva extensii în funcție de individul sau gruparea care și-l asumă. Voi dezvolta, în rîndurile care urmează, doar cîteva constatări pe care, de-a lungul anilor, le-am făcut, în urma unor analize și sinteze personale.

Conceptul, să-i zicem și așa, ”moldovenism” are trei ”tăișuri”: unul este îndreptat spre România, iar asta întru contracararea curentului exclusiv politic unionist; al doilea vizează Rusia, prin care este favorabil subordonării totale față de Rusia; al treilea, care-i destul de invizibil, ține de autoidentificare națională în neutralitate față de ruși și români.

După cum lesne putem observa, conceptul în sine are puternice conotații politice și ideologice de (re)afirmare oarecum identitară, de poziționare tranșant-obstructivă față de Occident, precum și pseudo-programatice, inclusiv în context geopolitic, rațiunile economice fiind subsidiare și fluctuante. ”Moldovenismul” nu este o mișcare populară spontană, un crez național al moldovenilor, ci un proiect politic al unor indivizi care se tot succed întru parvenirea lor pe toate planurile. Cu toate acestea, există suficiente ”repere sociale” în care promotorii lui se ancorează, unul dintre acestea fiind denumirea corectă a limbii vorbite – ”limba moldovenească”, pentru ei.

În multe dintre formele de manifestare, sunt tentat să compar ”moldovenismul” cu legionarismul României interbelice. Legionarii români, cu crucea și cu Dumnezeu în frunte, au recurs la cele mai odioase violențe și crime în numele ”purificării României de evrei”, fiind, totodată, ascultători față de Germania nazistă de atunci. Legionarismul de atunci a fost o ”psihoză ideologică” atît de populară în România încît și-a atras, în faza inițială, simpatizanți și dintre intelectualii străluciți ai epocii. Ca o paranteză demnă de reținut: Din actualul teritoriu al Republicii Moldova, care era parte a României Regale, găgăuzii au fost cei mai fervenți susținători ai legionarilor, la fel cum sunt astăzi față de ”moldovenism”, chiar dacă nu vorbesc ”limba moldovenească”.

La fel ca și legionarismul, numai că în altă reflectare, ”moldovenismul” majoritar defilează cu ortodoxismul moscovit, promotorii lui sunt loiali Rusiei și suficient de radicali încît, în cazul ocupării Țării de către ruși, să recurgă la atrocități de tip legionar.

Unii își asumă ”moldovenismul” ca o necesitate națională pentru a-și consolida independența de Stat după destrămarea URSS, care este un argument oarecum bizar, eufemistic vorbind. În această percepție, adepții ”moldovenismului” nu-și pun deloc întrebarea: De ce în Estonia nu există un ”estonianism”, în Lituania un ”lituanianism”, în Letonia un ”letonianism” și tot așa, pînă la Oceanul Atlantic? La cum s-a manifestat și cum se derulează și astăzi, ”moldovenismul”, în esența lui, este și antieuropean.

”Moldovenismul” este o născocire cinică, autodistructivă și periculoasă care nici nu ar trebui să figureze în analize ori ”patinaje politice”, iar asta și din pricină că nu are o definiție clară și nu are un statut civic și juridic. Din aceste considerente, el nu există decît în mințile unora sau, mă rog, n-ar trebui să existe. Ce înseamnă ”moldovenism” pro-rusesc sau strict pro-moldovenesc, în neutralitate față de Rusia și România? Unii, pur și simplu, pot fi pro-ruși sau anti-ruși ori pro sau anti-români și cu asta basta!

Dar ce înseamnă ”moldovenismul” ca o reacție față de ”pericolul” unirii cu România? E o stupizenie! România nu va absorbi Republica Moldova deoarece acest lucru este imposibil! România, ca membră a NATO și a UE, nu poate avea pretenții teritoriale asupra Republicii Moldova, iar asta chiar și în condițiile aderării la UE, la fel cum nu poate avea aceleași pretenții asupra ținuturilor românești din Ucraina. Rușii cunosc bine aceste realități, dar se folosesc de popîndăii lor politici moldoveni pentru a menține Țara într-o permanentă dezbinare.

”Moldovenismul” conține și manifestări radicale de scindare socială din cauză că, în primul rînd, este o cauză politică a unor lideri și partide, iar asta în condițiile în care o însemnată parte a societății civile moldovenești i se opune, chiar dacă nu este majoritară absolut în reprezentativități naționale decizionale. Una dintre erorile grave ale ”moldovenismului” este aceea că adepții lui vor să-l suprapună, dogmatic și ideologic, interesului național constituțional.

Nu de ”moldovenism” are nevoie Republica Moldova, ci de un Proiect de Țară autentic, credibil și realizabil. Aici e nevoie să subliniez că un Proiect de Țară nu trebuie confundat cu proiectul de integrare în UE, care este doar unul dintre capitole. Un veritabil Proiect de Țară însumează mult mai multe dimensiuni, iar printre aceste sunt posibila integrare în UE și conviețuirea cu ceilalți membri comunitari, cetățenii moldoveni, Educația, Sănătatea, Cultura, Justiția, Apărarea, Economia de perspectivă și multe alte elemente de securizare a viitorului Țării.

Întrucît nu există specialiști în domeniu pentru a concepe un Proiect de Țară autentic, Republica Moldova își poate concepe o schiță sugerată de UE dacă se integrează, dar și de Rusia dacă va cîștiga Ucraina. Pînă atunci, Țara poate pendula între ”hăis” și ”cea”!

Cei mai vizibili adepți ai ”moldovenismului” sunt, firește, politicienii care-l întrețin și-l propagă și care îl pot impune ca doctrină de Stat cînd ajung la Putere, iar asta în detrimentul Țării și al cetățenilor ei. Inițial, Vladimir Voronin a fost un ”moldovenist” echilibrat, permițînd inițierea și activarea primului episod de demarare a integrării europene a Republicii Moldova, iar asta prin Planul de Acțiuni Republica Moldova-UE. Prin acest demers, Voronin a adus încă un afront Rusiei, după ce respinsese planul rusesc de federalizare a Țării.

Spre sfîrșitul celui de-al doilea mandat prezidențial al său, Voronin și-a radicalizat ”moldovenismul” pînă într-acolo încît Republica Moldova devenise, pentru o scurtă perioadă de timp, o insulă în mijlocul democrațiilor europene, un fel de Cubă a Europei. Tocmai acest ”moldovenism” radicalizat a adus și eliminarea lui Voronin de la Putere, iar asta printr-o subtilă, bine gîndită, dar bănuită, lovitură de Stat. E drept că după Voronin curentul proeuropean a cunoscut o ascensiune importantă, dar ce folos că a fost dominat de către ”neo-moldoveniști în rele” ca Filat, Plahotniuc ori Ghimpu?

De rînd cu PCRM și Voronin, cei mai influenți adepți ai ”moldovenismului” sub steag pro-rusesc sunt PSRM și Igor Dodon. Acestora li se adaugă extrem de primejdiosul Ilan Șor, tăcutul, deocamdată, Plahotniuc, cîteva alte partide de buzunar servile rușilor, precum și o serie de așa-ziși analiști politici și unii jurnaliști cu un oarecare impact mediatic. ”Moldovenismul” acestora funcționează după principiul ”operațiunii militare speciale” rusești în Ucraina.

Nu e timp de glumit și de stat în espectativă deoarece există perspectiva reală și sumbră pentru Țară și moldoveni ca acești ”moldoveniști” să cîștige o majoritate parlamentară confortabilă după viitoarele alegeri generale! După invazia criminală rusească în Ucraina și dobîndirea statutului de Țară candidată la aderarea în UE, ”moldovenismul” de esență pro-rusească a început să se consolideze la cote dintre cele mai alarmante. Se înțelege că este finanțat din belșug de către ruși, dar și de către banditul penal și fugar Ilan Șor, în complicitate tot cu Kremlinul agresiv.

Triumful ”moldovenismului” și aservirea politică a Țării față de Rusia, iar asta în contextul continuării previzibile a războiului din Ucraina, poate fi un eșec teribil al actualei guvernări, dar și al consilierilor expertizați din România și din alte Țări ale UE.

După un astfel de ”triumf al moldovenismului”, izolarea totală a Republicii Moldova din ultima parte a guvernării comuniste ar părea ”un post al Paștelui acceptabil pentru moldoveni”, iar asta pentru că viitorul moldovenilor ar fi la fel ca cel al ucrainenilor cotropiți de către barbarii criminali ruși.

Chiar dacă ”moldovenismul” ar cîștiga viitoarele alegeri legislative, iar asta pe fondul înfrîngerii Rusiei în Ucraina, veți vedea că ”moldovenismul” este și laș, iar asta pentru că va fi nevoit să îngenuncheze în fața foametei și sărăciei care vor urma, spectre de care Țara nu poate scăpa decît cu ajutorul Occidentului democrat și civilizat!