Al treilea pătrar de secol al unui Preşedinte care a scris istorie

Astăzi, 25 Mai, preşedintele PCRM, Vladimir Voronin, îşi aniversează împlinirea a trei pătrate de secol. La fel de puternic şi lucid ca şi în clipele în care, pentru prima dată, a fost învestit cu sceptrul de preşedinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin va continua să joace un rol însemnat în istoria politică a acestei ţări mulţi ani înainte.

Dobîndirea independenţei Republicii Moldova este contingentă cu debutul celui de-al treilea pătrar de secol al vîrstei lui Voronin. Amprenta decizională a domniei sale datează încă din perioada premergătoare a naşterii noului stat pe harta lumii – anii 1989-1990 – atunci cînd a fost ministru de Interne al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, avînd gradul de general-maior de miliţie. Pînă şi cei mai înverşunaţi adversari ai săi îi recunosc meritul de a fi acţionat raţional, fără opresiunea care i-ar fi fost justificată de funcţie şi REGIMUL politic de atunci, împotriva mulţimilor de manifestanţi în favoarea desprinderii Moldovei de URSS.

De aceeaşi raţiune, cumpătare a dat dovadă şi în ziua tulbure, violentă din 7 Aprilie 2009. A fost conştient de complotul intern şi extern urzit împotriva sa, reuşind să evite cu chibzuinţă inevitabilele (programatele) vărsări masive de sînge omenesc. Practic, atunci Voronin le-a dat o lecţie exemplară tuturor detractorilor săi, care-l acuzau de dictatură şi de faptul că ţine morţiş de Putere. S-a retras decent din funcţia de Preşedinte al ţării cînd nu a mai avut majoritate parlamentară, deşi, conform Constituţiei, putea rămîne în funcţie pînă la investirea următorului şef al Statului.

În acest prim pătrar de secol de existenţă a statului Republica Moldova, în total, în fotoliul de preşedinte în exerciţiu al ţării au fost învestite 4 persoane, ultimul fiind Nicolae Timofti, aflat la final de mandat. Dintre toţi, cea mai proeminentă personalitate este cea a lui Voronin. Într-o firească logică a continuităţii evolutive, Timofti ar fi trebuit să-l eclipseze pe Voronin, numai că acesta nu doar că n-a fost cît de cît la nivelul lui Voronin, dar ne-a demonstrat că a fost un preşedinte jalnic, caricatural, lipsit de idei, iniţiative şi demnitate. Mediocru, fricos şi supărăcios.

Ultimii şase ani au demonstrat cu prisosinţă nu doar faptul că Voronin a scris istorie, dar şi că, pentru mulţi, mulţi ani înainte, se va vorbi despre Moldova pînă la Voronin şi Moldova de după Voronin. Pînă la venirea lui Voronin la Putere, predecesorii săi aduseseră această ţară în cel mai cumplit haos. Banditismul de tip interlop şi de Stat jefuise tot ce s-a putut, iar moldovenii, de frică şi de sărăcie, au fugit cu sutele de mii peste hotare.

Fiind instalat în funcţia de Preşedinte, Voronin, în primul rînd, a întemniţat şi a pus pe fugă din ţară pe absolut toţi marii bandiţi, hoţi sau criminali. Treptat, în RM s-a instaurat liniştea, stabilitatea şi pacea socială. Pentru prima dată, moldovenii au început să-şi primească pensiile şi salariile la timp, care chiar dacă nu erau mai mari, aşa cum ar fi trebuit să fie dacă prelua o ţară stabilă, le asigurau stabilitate şi un trai relativ decent. Toate bisericile, mănăstirile la care merg să se închine actualii guvernanţi au fost restaurate sau reconstruite sub supravegherea şi la iniţiativa lui Voronin. În acest context, putem spune că tocmai comunistul Voronin le-a redat moldovenilor locaşurile de cult ortodox care le-au fost răpite de sovietici, de acelaşi regim sovietic din care, paradoxal, provine şi Voronin, la fel ca, de altfel, toţi liderii politici şi intelectualii maturi de astăzi.

Acelaşi Voronin a dispus, în 2006, reconstruirea capitală a Complexului Memorial „Eternitate” din Chişinău, la care, în zile de comemorare, se duc guvernanţii actuali, uitînd că Voronin ar trebui să fie invitatul lor de onoare permanent. Tot aşa, în spirit devenit tradiţie, începînd cu 2001, la iniţiativa lui Voronin, în RM se sărbătoreşte Ziua Naţională a Vinului. Punctăm doar aceste lucruri spre a se reţine că, pe timpul mandatului său prezidenţial, Voronin le-a redat moldovenilor tradiţiile, iar aici este vorba despre: credinţa în Biserică; înveşnicirea memoriei celor care au luptat şi şi-au dat viaţa în Al Doilea Război Mondial; despre cel mai important produs naţional – vinul –, precum şi iniţiativa renaşterii Satului Moldovenesc, stopată în ultimii şase ani.

Întreg parcursul proeuropean al RM a fost iniţiat, conturat şi demarat de Voronin, iar actualii guvernanţi, în ultimii şase ani, l-au compromis jalnic, fiind incapabili să finalizeze ceea ce acesta le lăsase moştenire pentru viitorul ţării. Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu UE, precum şi liberalizarea regimului de vize pentru moldoveni în ţările europene, nu ar fi fost cu putinţă dacă nu era finalizat Planul de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, semnat la Bruxelles, pe 22 Februarie 2005, în cadrul Consiliului de Cooperare UE-Moldova, precum şi o serie complexă de alte acţiuni de cooperare europeană.

Absolut toţi analiştii obiectivi, chiar dacă nu o recunosc, ştiu că scoaterea de la guvernare a comuniştilor s-a făcut printr-un brutal şi, în acelaşi timp, şi fals exerciţiu electoral democratic menit să mascheze o lovitură de stat veritabilă, greu de contestat cu argumente serioase. După 2009, RM s-a reîntors în realităţile de restrişte trăite de moldoveni pînă în 2001. Dacă venirea la guvernare a comuniştilor lui Voronin în 2001 era pusă în seama unor false nostalgii sovietice, dar care, în realitate, era doar gestul de revoltă al cetăţenilor faţă de guvernările iresponsabile de pînă atunci, acum guvernarea echilibrată şi matură de atunci a lui Voronin a devenit o nostalgie firească pentru majoritatea cetăţenilor acestei ţări.

Există deja minţi lucide în Occident care recunosc colosala importanţă istorică şi benefică pentru ţară a Preşedintelui Voronin. Cînd va veni timpul desecretizărilor inevitabile, viitorimea îi va rezerva lui Voronin un loc central, pozitiv şi determinant în Istoria Statului Republica Moldova. Voronin a avut Puterea să federalizeze ţara, să o subordoneze definitiv oricui, dar nu a făcut nimic din toate acestea deoarece, în primul rînd, s-a supus voinţei majoritare a moldovenilor şi literei şi spiritului Constituţiei. A fost nevoie să treacă şase ani de guvernare mafiotă şi iresponsabilă pentru ca Istoria să consemneze că nici un şef de stat din cei de pînă acum nu a respectat, apărat şi iubit independenţa RM aşa cum a făcut-o Voronin. Guvernanţii ultimilor şase ani sînt obsedaţi, ca de un miraj, de Puterea pe care a avut-o Voronin, pe care şi-o doresc pentru a face exact ceea ce el nu a făcut în detrimentul viitorului acestei ţări. Toate acestea şi încă multe, multe altele fac ca, în viitor, să se vorbească despre o Moldovă de pînă la Voronin şi o Moldovă de după Voronin. La aniversarea unei vîrste deosebit de puternice şi mature, cînd trebuie să recunoaştem că este singurul politician contemporan care are cele mai remarcabile şi definitorii bilanţuri istorice, politicianul Vladimir Voronin va continua să aibă un cuvînt greu de spus în marea politică a Republicii Moldova.

La mulţi ani, domnule Preşedinte!

Moldova Suverană