Conform ultimului Barometru de opinie publică, 48% dintre oamenii care au fost chestionaţi au răspuns că sînt puţin informaţi/​ cunosc destul de puţin despre ce înseamnă Acordul de Asociere dintre UE şi Republica Moldova, iar 12% că nu cunosc deloc sau sînt deloc informaţi.​
Acest aspect este unul destul de îngrijorător şi a permis rău-voitorilor să promoveze fel de fel de falsuri, neadevăruri în legătură cu Acordul care a fost semnat de ţara noastră şi ratificat de curînd de Parlamentul European.​
Deficitul de informare s-a făcut remarcat la populaţia de la sate şi pe segmentul persoanelor în vîrstă.​
În ceea ce priveşte campania de informare în legătură cu asocierea Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, doar 59% dintre respondenţi au auzit sau văzut o astfel de campanie, în timp ce 26% au răspuns că nu au auzit, iar 13% că nu îşi aduc aminte.​
Acest aspect este sesizat la acelaşi segment de populaţie care a declarat că nu este informat cu privire la ce înseamnă Acordul de Asociere dintre UE şi Republica Moldova.​
Cei mai mulţi care au declarat că au văzut/​ auzit această campanie de informare, au recunoscut că posturile de televiziune sînt sursele prin intermediul cărora s-au informat.​ 
Dacă verificăm ce posturi de televiziune sînt vizionate de populaţia de la sate şi de segmentul persoanelor în vîrstă, vom constata preponderenţa celor ruseşti, care, bineînţeles că nu au avut nici un interes ca oamenii să afle adevărul despre Uniunea Europeană, preferînd, în schimb, să otrăvească populaţia cu neadevăruri.​
Pe unele dintre aceste falsuri le-am prezentat deja: mitul homosexualilor care vor avea mai multe drepturi decît populaţia heterosexuală, al catolicismului care va înlocui automat ortodoxismul după aderarea la UE, al fasciştilor europeni care ne vor ţara, al alipirii de România şi cel al îndepărtării de Rusia.​
Trebuie să reţinem că, aşa cum au constatat mai mulţi experţi, propagarea unor astfel de mituri constituie o încercare de a frîna sau chiar a stopa nişte procese fireşti de care ţara noastră are nevoie pentru modernizare.​
Astăzi ne vom referi la mitul statalităţii pierdute odată cu semnarea Acordului de Asociere la UE.​ 
Conform detractorilor Uniunii Europene, Acordul de Asociere presupune o pierdere a suveranităţii Moldovei şi delegarea acesteia către Bruxelles, acest lucru însemnînd, de facto, o pierdere a statalităţii Moldovei.​
În speranţa că vă vom convinge că declaraţii precum cele conform cărora Acordul de Asociere semnat de ţara noastră cu Uniunea Europeană conţine prevederi şi/​ sau are drept consecinţe pierderea suveranităţii Republicii Moldova sînt falsuri ordinare, pentru început ar trebui să clarificăm noţiunea de suveranitate.​ Conform definiţiilor acceptate de oamenii de ştiinţă, suveranitatea este un atribut inerent, inalienabil şi indivizibil al statului, care constă în supremaţia puterii de stat în interiorul hotarelor sale şi în independenţa ei în relaţiile cu alte state.​
Acordul de Asociere nu încalcă în nici un fel suveranitatea Republicii Moldova.​ Dimpotrivă, acesta reiterează angajamentul UE faţă de suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova şi va susţine consolidarea acestora, deoarece Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Comprehensiv va stimula economia şi situaţia financiară a Moldovei, va ameliora calitatea guvernanţei politice şi economice şi va fortifica societatea moldovenească.​ 
Faptul că ţara noastră va trebui să se alinieze la o serie de decizii luate la nivel european nu înseamnă că ne vom pierde suveranitatea.​ Nici o ţară nu şi-a pierdut suveranitatea nici după semnarea Acordului de Asociere şi nici după aderarea efectivă la UE.​ Şi asta s-a întîmplat indiferent cît de eficient sau ineficient a fost Guvernul statului respectiv în a negocia cu oficialii europeni condiţiile de asociere şi apoi de aderare.​ Potrivit expertului Viorel Chivriga din partea Asociaţiei pentru Politică Externă, traseul pe care ţara noastră trebuie să-l parcurgă pentru a adera la UE a fost urmat şi de alte state care acum sînt membre ale UE şi care nu şi-au pierdut suveranitatea.​
Dacă ar fi aşa cum încearcă să ne convingă unii, precum Dodon&Usatîi Company made in Moscow, că asociere=pierderea suveranităţii, atunci ar însemna că unii din cei mai importanţi actori pe scena politică internaţională precum Franţa, Marea Britanie şi Germania ar fi doar simpli executanţi ai ordinelor date de Bruxelles, situaţie infirmată de acţiunile, viziunile, luările de poziţie variate cu privire la soluţii necesare pentru rezolvarea unor situaţii problematice cu care se confruntă în plan intern, dar şi extern.​ Realitatea este aceea că, de fapt, aceste state - Franţa, Marea Britanie şi Germania - împreună cu celelalte ţări membre ale UE sînt cele care dictează Bruxelles-lui temele de interes şi propun soluţii de rezolvare.​ Au rămas independente şi suverane, situaţie dovedită de raportările diferite pe care acestea le au, de exemplu faţă de Rusia.​ În timp ce Germania, de exemplu, a adoptat o poziţie mai reţinută faţă de sancţiunile care ar trebui aplicate Rusiei, Polonia a fost unul dintre criticii cei mai vehemenţi ai ingerinţelor Rusiei în afacerile interne ale Ucrainei şi a cerut pedepsirea drastică a Moscovei.​ În plan economic, Marea Britanie a considerat că este benefic să nu adopte moneda europeană euro, alegînd să menţină lira ca monedă naţională, în timp ce alte state, precum România, fac eforturi considerabile în procesul de pregătire pentru trecerea la euro.​ Nenumărate astfel de exemple demonstrează că asocierea cu UE şi, mai apoi, aderarea la structurile europene nu afectează independenţa şi suveranitatea unui stat.​
Pericolul pierderii suveranităţii Moldovei există, cu toate că el nu vine în nici un caz din partea UE, care, în întreaga sa existenţă nu a atentat niciodată la independenţa ţărilor membre, ci, mai degrabă din partea Rusiei care a pus talpa pe pămîntul nostru şi nu şi-a ridicat-o de mai bine de 200 de ani.​ Acestea sînt fapte şi reprezintă realitatea pe care fiecare dintre noi o cunoaşte, fără nici un fel de dubiu.​ Transnistria este un teritoriu ocupat, însă nu am văzut nici pe Dodon şi nici pe Usatîi să se lamenteze, să strige că Rusia ne ameninţă statalitatea.​ 
În schimb, cei doi delegaţi ai Kremlinului, denunţă Acordul de Asociere semnat cu UE invocînd pericolul pierderii unei suveranităţi care deja a fost alterată de Rusia.​ 
Însă, cum se va păstra independenţa ţării noastre în cazul în care alegerile de la sfîrşitul lunii vor fi cîştigate datorită banilor pompaţi de Rusia pentru susţinerea favoriţilor săi Dodon şi Usatîi?
Aceşti bani nu vor trebui decontaţi? Şi cum vă închipuiţi că Dodon şi Usatîi vor deconta plăţile făcute de Moscova în campania lor electorală în situaţia în care vor prelua puterea şi, de pe scaunele Parlamentului vor putea decide destinele ţării noastre?
Nu este greu de ghicit: pe lîngă denunţarea Acordului de Asociere cu UE şi, deci, întreruperea procesului de aderare a ţării noastre la UE şi integrarea în Uniunea Vamală (şi renunţarea la toate avantajele obţinute pînă în acest moment din apropierea de UE: fonduri europene, libera circulaţie, schimburi comerciale avantajoase, asistenţă pentru modernizare după model occidental), vor facilita accesul firmelor ruseşti la cumpărarea restului societăţilor de stat încă neprivatizate, vor reprima libertatea presei şi vor consolida clanurile mafiote după model rusesc.​ 
În schimbul susţinerii financiare în campania electorală, şi-au vîndut sufletul ruşilor şi sînt gata să le vîndă ţară, bucată cu bucată.​ 

Moldova suverană