Nu limba rusă, ci limba română e discriminată în Moldova

Mihai CONȚIU

Nu de mult, un prieten, medic, îmi povestea, printre altele, și despre un caz real din domeniul în care activează. O femeie medic din minoritatea rusă, care are și tangențe universitare, într-un anturaj de medici și studenți, necunoscătoare a limbii române, le spunea, cu nonșalanță, celor prezenți că ea, în întreaga ei activitate trecută, prezentă și viitoare, nu a avut și nu are nevoie să cunoască limba română. Sugestiv, nu? În context, prietenul meu mi-a zis: ”Ea și mulți asemenea ei fac astfel de afirmații cu aerul că aici, în Republica Moldova, se bucură de acest <drept> deoarece, pentru ei, este vorba despre o normalitate. În schimb, cînd se duc la Tiraspol sau în Rusia, se plîng celor de acolo că aici li se încalcă drepturile lor lingvistice și culturale”.

Cînd Kremlinul și Vladimir Putin lansează minciuni agresive prin care acuză Republica Moldova că discriminează minoritatea rusă și sub acest aspect, e clar că au în ”dosarul lor” acuzator și astfel de ”mărturii de discriminare” venite și din partea unor categorii de intelectuali, nu doar de la unii politicieni rusofili. Realitatea relativ dezonorantă pentru Republica Moldova este cea expusă și de către această femeie medic – un număr însemnat de etnici ruși, găgăuzi, bulgari etc. trăiesc în această Țară fără să aibă nevoie să-i cunoască limba! În acest context extrem de important, despre ce independență reală a Republicii Moldova putem vorbi?

Chiar și mediul de afaceri de aici este dominat de rusofili. În general vorbind, grație ”continuității lor de ocupanți”, rușii minoritari trăiesc mai bine decît moldovenii sub aspectul bunăstării personale. În acest context, am mai scris despre o constatare pe care am făcut-o personal – minoritarii ruși care nu cunosc limba română pot ocupa aproape orice funcții, inclusiv cea de deputat, mai puțin posturile de președinte de Țară, șef de Guvern ori ministru. Dacă, însă, nu cunoști limba rusă, nu poți ocupa multe funcții, inclusiv cele de medic, iar asta deoarece ar fi nevoie de translator pentru pacienții ruși minoritari, așa cum se întîmplă în instanțele de judecată. Nu poți să fii chelner într-un restaurant, frizer sau coafez, un vînzător oarecare, director în diferite instituții etc. dacă nu cunoști limba rusă. Despre ce independență reală a Republicii Moldova și drepturi cetățenești pentru moldovenii majoritari putem vorbi?

Din aceste considerente, moldovenii nu sunt pe deplini stăpîni la ei acasă atîta timp cît sunt atît de flagrant discriminați în condițiile arătate mai sus. În acest sens, de o inflexibilitate legitimă numai politicienii de la guvernare pot da dovadă prin emiterea unei legi cum ar fi: într-un termen de trei luni, suficient cît să învețe bazele elementare ale limbii române, absolut toți salariații sau cei care doresc să se angajeze în orice post – medic, profesor de limbă rusă, avocat, funcționar, vînzător, ziarist la o publicație, televiziune ori post de radio de limbă rusă, chelner etc., etc. – să fie obligați să cunoască limba română sau moldovenească, cum preferă ei.

În școlile cu predare în limba rusă se predă și limba română. Chiar aș fi curios să știu numărul celor care au luat Bacalaureatul cu notă de trecere la limba română, dar fără să o cunoască! Despre asta am mai scris în urmă cu niște ani. Cum își fac datoria pedagogică profesorii de limbă română din școlile cu predare în limba rusă? Dacă elevii lor primesc note de trecere fără să fi învățat limba română la ore, înseamnă că primesc salarii pentru o activitate pe care n-o prestează, că, practic, prin astfel de salarizării, școlile respective spală bani de la buget!

Emițîndu-se o astfel de lege obligatorie, legiuitorul trebuie să le spună minoritarilor ruși, găgăuzi, bulgari etc. că le-a fost inspirată de către Vladimir Putin, care, în urmă cu mai mult timp, a spus: ”Cei care vor să trăiască în Rusia, trebuie să vorbească limba rusă!” Parafrazîndu-l, spunem: Cei care vor să trăiască în Republica Moldova, trebuie să vorbească limba română!