Pe 21 februarie 2022, Putin și-a ținut celebrul discurs de 90 de minute în care a rescris istoria Ucrainei. Două zile mai tîrziu, în creierii dimineții, ținea un al doilea, cu un conținut similar. De data aceasta, însă, delirul președintelui rus anunța și „operațiunea militară specială” cunoscută de restul lumii drept invadarea Ucrainei.

În seara de 21 februarie, urmărindu-l pe schimonositul de furie chiriaș de la Kremlin, am scris un comentariu intitulat „Să ne amintim acum de toți lacheii lui Putin din România: foști premieri, miniștri, popi cu funcție”. Mai relevant decît ce nume conține acea listă cu lachei este tipul de relativizare practicat de majoritatea lor atunci cînd vine vorba de evaluarea autocrației ruse: este o țară prea mare ca să o ignori politic, este o piață economică prea importantă ca să nu încerci să intri în joc, Putin e sponsor bisericesc, deci nu are cum să fie om rău.

Legiunea de slugi la zi ale lui Putin de la București i-a preluat instant tezele și le-a răspîndit: Rusia are dreptul să aducă la patria mamă Donețk și Lugansk, Ucraina ne-a furat teritorii și nouă, românilor, Putin e un om care-și iubește țara, România trebuie să aibă relații cu marele vecin de la est.

Nimic nu s-a schimbat de atunci în discursul putiniștilor români.

Dar ceva fundamental s-a schimbat la Putin: de pe fața bătrînului kaghebist injectat cu botox au căzut mai multe măști.

Prima mască picată de pe figura lui Vova a fost cea a strategului militar: sîntem în a 15-a zi a invaziei ruse în Ucraina și succesul militar al Kremlinului este departe de a se contura.

A doua mască fără care a rămas eternul ocupant de la Kremlin este cea a abilului șantajist care deține robinetul pentru gazul Europei. E adevărat că, spre deosebire de SUA, bătrînul continent încă depinde într-o măsură relevantă de conductele rusești. Dar decizii care păreau imposibile acum cîteva săptămîni, de exemplu, au fost luate. Blocarea Nord Stream 2 este doar cea mai vizibilă dintre aceste decizii.

Dar masca cu cea mai mare încărcătură umană și simbolică ce a căzut de pe chipul lui Putin este cea a omului Vladimir Vladimirovici. Că președintele rus nu pune mare preț pe viață pot mărturisi stivele de cadavre ale opozanților săi, fie aceștia politici, jurnaliști sau defectori din servicii. Dar că Putin ar ucide copii cu sînge rece nu era, poate, primul lucru la care s-ar fi gîndit fie și criticii săi cei mai acerbi.

Însă antecedente erau. Iar cel mai îngrozitor s-a numit Beslan. La școala din localitatea cu acest nume, teroriștii ceceni au luat aproape o mie de ostatici pe 1 septembrie 2004, majoritatea elevi. După două zile, forțele speciale, la ordinul lui Putin, i-au eliberat pe toți. Doar că pe mulți i-au eliberat prin moarte. Unii au murit din cauza exploziilor care au marcat intrarea forțelor speciale în clădirea școlii. Alții, împușcați în luptele care au urmat. Mulți au rămas cu traume fizice și psihice încă nevindecate.

Dar „operațiunea militară specială” din Ucraina nu are nici măcar pseudo-argumentul că urmărește neutralizarea teroriștilor (oficial, însă, are ca scop „denazificarea” țării, ceea ce pare să fie la fel de legitim pentru Vladimir Vladimirovici). Cu toate acestea, în 15 zile de la invadare, forțele ruse au ucis 71 de copii ucraineni și au rănit alți peste o sută. Copii. Unii de doar cîteva luni. Alții, de numai cîțiva anișori. Ciuruiți, sfîrtecați de bombe, striviți de suflul cîte unui bombardament executat asupra unor clădiri rezidențiale.

Azi, oricît de mult ai crede că Putin poate avea o justificare în a ataca o țară vecină pașnică, nu-l mai poți sprijini. Pentru că asta înseamnă complicitate la crime de război. Inclusiv crime de război împotriva unor copii uciși în propriile lor case.

Azi, Putin ar trebui extras din Kremlin, judecat și condamnat pentru genocid. Iar dacă nu înțelegi asta, ești la fel de psihopat ca Vova.

Cătălin PRISĂCARU

Sursa: defapt.ro