O bună parte dintre cele mai luminate minţi din istoria literaturii s-au găsit în conflict cu autorităţile. Motivele au fost diverse – viaţa personală, de la posesie de droguri la homosexualitate (interzisă în trecut), viaţa publică şi acţiunile lor vehemente împotriva unor guverne pe care le considerau nefaste pentru ţară. Unii au scăpat cu puţin, în schimb alţii au pătimit mulţi ani prin închisori. Unora, arestul le-a priit, căci a fost o nouă sursă de inspiraţie, altora le-a ruinat cariera şi i-a făcut să îşi încheie prematur existenţa pe pămînt. Historia.ro a realizat mai jos o selecţie de autori străini cu valoare internaţională care au fost închişi:

Ken Kesey (1935-2001).Kesey a fost un autor american, cunoscut pentru romanul său de debut, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. S-a înscris în literatura de contra-cultură, fiind considerat o punte de legătură între generaţia beat a anilor 1950 şi cea hippie, din anii '60. Şi după cum era de aşteptat, nu a făcut parte din această mişcare numai din punct de vedere al scriiturii, ci şi al obiceiurilor. Aşa se face că în 1965 a fost arestat pentru posesie de droguri (marijuana). Într-o încercare de a induce în eroare poliţia, şi-a înscenat sinuciderea: nişte prieteni i-au lăsat maşina la marginea unei faleze din apropiere de Eureka, împreună cu un bilet de adio pe care scria: „oceanule, oceanule te voi învinge în cele din urmă”. Kesey a fugit în Mexic ascuns în portbagajul maşinii unui amic. Cînd s-a întors în Statele Unite opt luni mai tîrziu, a fost arestat şi trimis la închisoarea San Mateo, Redwood, California, cu o sentinţă de cinci luni. La eliberare, s-a mutat la ferma familiei din Pleasant Hill, Oregon, din Willamette Valley, unde şi-a petrecut tot restul vieţii.

Daniel Defoe (1660-1731).Autorul celebrului roman Robinson Crusoe a fost condamnat la închisoare pe termen nedeterminat în urma pamfletelor sale politice. A fost închis la Newgate, în Londra. De asemenea, a petrecut trei zile şi la stîlpul infamiei (un stîlp plasat într-o piaţă publică de care erau legaţi delincvenţii pentru a fi expuşi oprobriului public). Legenda spune că în loc să fie asaltat de cetăţeni cu ouă stricate şi animale moarte, cum se întîmpla de obicei, mulţimea a aruncat înspre el numai trandafiri.

Jack London (1876-1916).Autorul îndrăgitelor romane Colţ Alb şi Chemarea străbunilor a fost unul dintre cei care a avut o influenţă puternică asupra lui Ernest Hemingway, printre alţii. În cartea sa autobiografică apărută în 1907, London descrie „procesul” său pentru acuzaţiile de vagabondaj: „Executorul judecătoresc a spus «Vagabondaj, Onorată Instanţă», iar eu am început să vorbesc. Dar judecătorul a început să vorbească în acelaşi timp şi a spus «Treizeci de zile.» Am început să protestez, dar în acel moment, Excelenţa Sa a rostit numele următorului vagabond de pe listă. Onorata Instanţă a făcut o pauză suficientă de lungă pentru a-mi spune «Taci!»”. Jack London a petrecut treizeci de zile în penitenciarul Eric County, o experienţă care i-a influenţat scriitura viitoare.

Feodor Dostoievski (1821-1881). În 1846, Dostoievski, un tînăr de 25 de ani care deja era un scriitor de seamă şi membru al unor cercuri literare, a început să participe la evenimentele organizate de Mihail Petraşevski, un doctor militar cu viziuni revoluţionare. În zilele de Vineri, cînd aveau loc întrunirile, se discutau probleme importante, precum abolirea iobăgiei, schimbarea regimului şi folosirea bibliotecii private a doctorului de cărţi interzise. După doi ani, poliţia a descoperit cercul secret al lui Petraşevski, din care făcea parte şi Dostoievski. A fost ţinut închis opt luni într-o celulă din Fortăreaţa Petru şi Paul din Petersburg, după care a fost condamnat la moarte prin împuşcare de către un pluton de execuţie. A fost salvat în ultima clipă de către Ţar, care i-a schimbat sentinţa la patru ani de exil într-un lagăr din Siberia. Scriitorul a prestat patru ani de muncă silnică în Omsk, după care a fost soldat în regiunea Kazahstanului de astăzi.

Thomas Morus (1478-1535). Thomas Morus a fost un avocat, autor şi om de stat englez, care a cîştigat reputaţia de mare savant umanist. A ocupat numeroase funcţii publice, printre care şi cea de Lord Cancelar (1529-1532). Morus a fost şi cel care a inventat cuvîntul „utopie”, însemnînd un ideal, o naţiune insulară imaginară al cărei sistem politic l-a descris în cartea omonimă, publicată în 1516. A fost decapitat în 1535, cînd a refuzat să semneze Actul de Succesiune (1533) care îl făcea pe Henry al VIII-lea şeful suprem al Bisericii Anglicane. Pe 13 Aprilie în acel an, lui Morus i s-a cerut să se prezinte în faţa unei comisii şi să jure credinţă Actului parlamentar de Succesiune. Morus a acceptat dreptul Parlamentului de a o declara pe Anne Regina legitimă a Angliei, dar a refuzat să rostească jurămîntul din cauza prefaţei anti-papale a Actului, pe care nu o putea accepta. Patru zile mai tîrziu era închis în Turnul Londrei, unde a scris Dialogue of Comfort against Tribulation. Pe 1 Iulie 1535, Morus a fost judecat şi acuzat de înaltă trădare. A fost condamnat la moarte prin spînzurare, dar regele i-a schimbat sentinţa la execuţie prin decapitare. Execuţia a avut loc la 6 Iulie. În 1935, la 400 de ani de la moartea sa, Papa Pius al XI-lea l-a canonizat. Morus a fost declarat patronul politicienilor şi oamenilor de stat de către Papa Ioan Paul al II-lea, în 1980.

Oscar Wilde (1854-1900). Oscar Wilde a fost un scriitor irlandez, faimos pentru mintea ascuţită; a devenit unul dintre cei mai de succes dramaturgi de la sfîrşitul epocii victoriene şi unul dintre cele mai cunoscute personaje ale timpului său. În urma unei serii de procese mult mediatizate, Wilde a suferit o cădere dramatică şi a fost închis pentru doi ani, condamnat la muncă silnică, fiind acuzat de homosexualitate. A fost încarcerat mai întîi la Pentonville, iar apoi la Wandsworth, în Londra, pentru a fi în final transferat la Reading Prison, la aproximativ 100 de kilometri de Londra. WIlde cunoştea oraşul Reading din vremuri mai bune, cînd îşi vizita prietenii, familia Palmer. Acum era cunoscut drept prizonierul C.3.3. (care însemna că era în blocul C, etajul 3, celula nr.3) şi, la început, nu i se permitea nici să aibă hîrtie şi un creion. Ulterior, i s-a făcut această concesie. După ce a fost eliberat, a plecat cu feribotul de noapte din Dieppe şi nu s-a mai întors niciodată în Marea Britanie.

Paul Verlaine (1844-1896). Verlaine a fost un poet francez, adept al mişcării simboliste. Este considerat a fi unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai poeziei franceze şi internaţionale de la sfîrştul secolului. În Septembrie 1871, a primit prima sa scrisoare de la poetul Arthur Rimbaud - autor simbolist, de asemenea. Într-un an de zile deja îşi pierduse interesul pentru Mathilde, soţia sa, pe care a abandonat-o, împreună cu fiul lor. A preferat compania lui Rimbaud, noul său iubit. Povestea de dragoste furtunoasă dintre Rimbaud şi Verlaine i-a propulsat în Londra, în 1872. În Iulie 1873, dintr-o furie augmentată de beţie şi gelozie, a tras două gloanţe în Rimbaud, rănindu-l la încheietura mîinii stîngi. Efectul indirect al acestui incident a fost că Verlaine a fost arestat şi închis la Mons. Aici, s-a convertit la romano-catolicism, care i-a influenţat opera şi a provocat o critică acerbă din partea lui Rimbaud. După eliberarea din închisoare, Verlaine a călătorit din nou în Anglia, unde a lucrat o perioadă ca învăţător.

Aleksandr Soljeniţîn (1918-2008). Soljeniţîn a fost un istoric, dramaturg şi romancier rus. Prin scrierile sale a atras atenţia lumii asupra Gulagului, sistemul de lagăre de muncă al Uniunii Sovietice, iar pentru aceste eforturi, a fost exilat din URSS în 1974. În 1970, a primit Premiul Nobel pentru Literatură. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost implicat într-o acţiune amplă pe front şi a fost decorat de două ori. În februarie 1945, în timp ce executa serviciul militar în Prusia de Est, a fost arestat pentru că a scris un comentariu negativ într-o scrisoare către un prieten, N.D. Utkevici, despre desfăşurarea războiului sub comanda lui Stalin, pe care l-a numit „mustăciosul”, „Khozyain” (stăpînul) şi „Balabos” (termen în idiş, regionalism din Odessa, însemnînd tot stăpîn). A fost acuzat de propagandă antisovietică, sub incidenţa articolului 58, paragraful 10 din codul penal sovietic, şi de „fondarea unei organizaţii ostile”, sub paragraful 11. Soljeniţîn a fost dus la închisoarea Lubianka din Moscova, unde a fost bătut şi interogat. Pe 7 iulie 1945, a fost condamnat în absenţă de un tribunal al KGB-ului, constituit din trei membri, la opt ani de muncă în lagăr, urmaţi de un exil intern permanent. Aceasta era sentinţa obişnuită pentru majoritatea acuzaţiilor ce intrau în articolul 58. Prima parte a sentinţei a fost ispăşită la mai multe lagăre de muncă. În timpul exilului, după ce s-a întors în Rusia europeană, a scris în secret, noaptea, iar ziua a predat la o şcoală secundară.

Voltaire (1694-1778). Francois-Marie Arouet, cunoscut sub pseudonimul Voltaire, a fost un scriitor francez iluminist, eseist, deist şi filosof, faimos pentru apărarea libertăţilor cetăţeanului. Voltaire a fost un scriitor prolific şi a produs opere în aproape toate formele literare - fiind autor de poezie, romane, eseuri, articole istorice şi ştiinţifice, peste 20.000 de scrisori şi peste 2.000 de cărţi şi pamflete. A fost un susţinător făţiş al reformei sociale, în ciuda legilor stricte ale cenzurii şi pedepselor dure aplicate celor ce le încălcau. Polemizînd satiric, adesea a folosit operele sale pentru a critica Biserica Catolică şi instituţiile franceze din vremea sa. În tinereţe, Voltaire a trăit în majoritatea timpului în Paris şi împrejurimi. Devreme, însă, a avut probleme cu autorităţile pentru atacurile sale energice asupra Guvernului şi Bisericii. Aceste activităţi au rezultat în numeroase încarcerări şi exiluri. În 1717, a fost implicat în conspiraţia Cellamare a lui Giulio Alberoni împotriva lui Filip al II-lea, Duce de Orleans, regent al lui Ludovic al XV-lea al Franţei. A scris versuri satirice despre aristocraţia vremii şi una dintre scrierile sale despre Regent l-a trimis pentru 11 luni în închisoarea Bastilia. În timp ce era acolo, a scris prima sa operă dramaturgică, Oedip, care a fost un mare succes.

Cervantes (1547-1616). Romancier spaniol, Cervantes este autorul capodoperei Don Quijote, considerat primul roman modern şi cel care a pus bazele literaturii occidentale clasice. A fost supranumit „el Principe de los Ingenios” (Prinţul celor Înţelepţi). În 1570 a fost înrolat în regimentul de infanterie spaniol, continuînd viaţa de militar pînă în 1575, cînd a fost capturat de piraţi. A fost răscumpărat şi s-a întors la familia sa în Madrid. În 1585, Cervantes a publicat un roman pastoral, La Galatea. Din cauza problemelor financiare, a lucrat şi ca furnizor pentru Armada spaniolă şi apoi a fost colector de taxe. În 1597, discrepanţele din conturile sale din ultimii trei ani l-au trimis în Închisoarea Regală din Sevillia. În 1605, a fost în Valladolid, tocmai cînd prima parte din Don Quijote, publicată la Madrid, avea un succes răsunător şi îl propulsa în lumea literară. În 1607, s-a stabilit în Madrid, unde a trăit şi a scris pînă la sfîrşitul vieţii.

Sursa: Historia.ro