Descoperirea continentului american de către navigatorii vikingi reprezintă un subiect adesea ignorat în lucrările de specialitate. Subiect interesant şi cu o importantă încărcătură simbolică, traversarea Oceanului Atlantic de către europeni este aproape exclusiv dezbătută în contextul marilor descoperiri geografice din secolele XV-XVII.

Precedînd cu o jumătate de mileniu expediţiile unor Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, voiajele lui Leif Ericson (cca. 970 - 1020) merită amintite nu ca o curiozitate şi ca o excepţie istorică, ci ca o parte componentă a marilor expediţii de colonizare pe care vikingii le-au întreprins în numeroase spaţii geografice.

Surse primare despre viaţa lui Leif Ericson

Informaţii despre viaţa şi activitatea exploratorie a lui Leif Ericson transpar prin intermediul a două cronici medievale nordice, ambele redactate în secolul al XIII-lea: Saga Grænlendinga şi Saga lui Erik. Ambele cronici îi au ca protagonişti pe Erik cel Roşu (cca. 950 - 1003) şi pe fiul acestuia, Leif Ericson, şi descriu voiajele întreprinse de aceştia din Islanda către Norvegia, Groenlanda şi coasta atlantică a Americii.

Tatăl lui Leif Ericson fusese şi el un mare explorator

Exilat în urma unor acuzaţii de crimă, Erik cel Roşu va naviga în vestul Islandei, ajungînd în anul 982 pe coastele unui nou tărîm, denumit de acesta Greenland (Groenlanda – Ţinutul verde). Trei ani mai tîrziu, Erik va organiza prima expediţie de colonizare a noului ţinut, la care participă şi tînărul Leif. Primul voiaj organizat de Leif Ericson a avut loc în anul 999. Plecînd din Groenlanda, acesta va ajunge pe ţărmul Norvegiei, în portul Nidaros (Trondheim). Saga lui Erik cel Roşu relatează că aici Leif s-a aflat o perioadă în slujba regelui Olav Tryggvasson (995-1000), învăţînd la curtea acestuia fundamentele credinţei creştine. Înainte de a se întoarce, Leif va fi botezat, pentru ca apoi să construiască o biserică în colonia vikingă din Groenlanda.

Descoperirea continentului american

Voiajul în urma căruia primii europeni vor debarca în America a fost organizat în urma unei convorbiri dintre Leif şi un anume Bjarni Herjólfsson. Conform Saga Grænlendinga, acesta din urmă participase în exdiţia din 885-886 care urmărea colonizarea Groenlandei. Vasul său fiind împins de vînturi puternice către sud, acesta va observa un ţinut nou, deluros şi bine împădurit. La întoarcerea în Groenlanda, Bjarni Herjólfsson va povesti cele văzute, impulsionîndu-l pe tînărul Leif Ericson să caute acestă misterioasă masă terestră.

Încurajat de comunitatea locală dornică să descopere noi terenuri arabile, Leif va organiza, aproape de anul 1000, o expediţie către acest nou ţinut, fiind acompaniat de 35 de exploratori. Urmărind indicaţiile lui Bjarni Herjólfsson (considerat primul european care a văzut continentul american), Leif va debarca pe coastele a trei ţinuturi: primul va fi denumit Helluland (Ţinutul pietrelor) – considerat de cercetători a fi Peninsula Labrador, al doilea va purta numele de Markland (Ţinutul lemnului) – insula Newfoundlan, iar al treilea ţinut va fi denumit Vinland (Ţinutul vinului). Acest ultim ţinut este localizat de cercetători într-o arie geografică extinsă, avînd ca graniţe Insula Newfoundland şi Peninsula Cape Cod (din estul statului Massachusetts). Saga Grænlendinga descrie impresiile pe care ţinutul Vinland le-a făcut asupra echipajului condus de Leif Ericson: „Vremea era bună. Iarba era plină de rouă, iar primul lucru pe care ei l-au făcut a fost să o pună pe buze şi li s-a părut că era cel mai dulce lucru pe care îl gustaseră vreodată (...). Rîurile şi lacurile erau pline de somoni, cei mai mari somoni pe care îi văzuseră. Clima le părea atît de primitoare încît animalele nu ar fi avut nevoie de furaje: apele nu îngheţau şi iarba nu se usca”.

Leif şi echipajul său au campat pe durata iernii în acest nou ţinut, întorcîndu-se în primăvara următoare în Groenlanda. Doi ani mai tîrziu, fratele lui Leif, Thorvald, va organiza o nouă expediţie în Vinland, urmînd acelaşi itinerariu. Intrînd în conflicte cu populaţia locală, Thorvald va fi ucis şi îngropat în noul ţinut. Echipajul său se va întoarce în Groenlanda peste un an, aducînd cantităţi mari de lemne şi de struguri.

Moştenirea simbolică

În afara informaţiilor oferite de cele două cronici amintite, nu se cunosc alte date cu privire la viaţa şi activitatea lui Leif Ericson de după descoperirea Americii. Cercetătorii estimează că acesta a locuit în Groenlanda pînă în jurul anului 1020, fără să fi organizat vreun alt voiaj în Vinland. Deşi puţin studiată, personalitatea lui Leif Ericson a impulsionat numeroase alte expediţii vikinge pe teritoriul american în cele două secole care au urmat dispariţiei acestuia. Ca o recunoaştere a meritelor sale personale şi a efortului expediţionar viking, preşedintele Lyndon B. Johnson a promulgat în anul 1964 o lege prin care ziua de 9 octombrie este sărbătorită în S.U.A. drept „Ziua lui Leif Ericson”.

Vlad MIHAILA