Desfrîurile voievozilor români care au „furat” plăceri bolnave de la turci: „fetele le ruşinau, pe boieri îi omorau, iar pe giupînesele lor le sileau”

Mai mulţi domnitori din trecutul românilor au rămas în istorie prin fapte descrise în culori sumbre de istoricii vremurilor lor. Au fost acuzaţi de nelegiuiri, desfrîuri şi violuri, iar modul de viaţă extravagant a fost taxat de cronicarii din secolele trecute, care însă, în mai multe mărturii, au pus decăderea acestora pe seama adoptării obiceiurilor rele ale sfetnicilor turci.

Cronicarii din secolele trecute s-au arătat de multe ori necruţători în scrierile lor faţă de apucăturile unor domnitori şi a boierimii din trecutul românilor. Unii istorici din trecutul românilor au indicat Înalta Poartă Otomană ca sursă a obiceiurilor rele adoptate de mai marii Moldovei, Munteniei şi ai Transilvaniei. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este povestea domnitorului Radu cel Frumos, din Muntenia secolului al XV-lea. Gheorghe Şincai şi istoricul bizantin Laonic Chalcocondil afirmau că sultanul Mehmet al doilea l-a folosit pe fratele lui Vlad Ţepeş la „fapte de ruşine”.

„Mohamed al doilea pe Radu cel Frumos îl avea la sine din 1445 şi-l folosea la fapte de ruşine, ţinîndu-l la masă cu sine. Ci mare price a fost întru început între împărat şi pruncul acesta, cînd a vrut întîia dată să facă cu el după năravul turcesc. După ce s-au întrupat în curtea împărătească, l-au surghiunit la Caramanu, că mai omorîse pre împăratul, împungîndu-l cu sabia. Dar după aceia s-a făcut concubin împăratului”, relata cronicarul Gheorghe Şincai. Istoricul Chalcocondil relata că Radu cel Frumos devenise favorit al sultanului, deşi în copilăria domnitorului muntean, acesta îl lovise cu cuţitul în coapsă pe turc, în încercare de a se opune unui viol.

Radu cel Frumos şi Iliaş Vodă, doi dintre domnitorii din trecutul românilor, acuzaţi de fapte nedemne

Desfrîurile domnitorilor

În secolul al XVI-lea, Iliaş Vodă, fiul domnitorului Petru Rareş, îşi luase sfetnici turci care l-au adus pe calea desfrîului. „El dinafară se vedea pom înflorit, iar dinăuntru lac împuţit. Avea cu sine sfetnici turci cu care ziua petrecea şi se dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceiurile creştineşti s-a îndepărtat”, afirma Dimitrie Cantemir, în „Istoria Ieroglifică”.

Şi urmaşul său la tron, Ştefan Vodă (1551-1552), a fost acuzat de desfrîruri, obiceiuri pe care unii cronicari le explicau prin apropierea acestuia faţă de turci. Ştefan Vodă a fost ucis în urma unui complot, chiar în timp ce îşi petrecea noaptea pe malul rîului Prut, în compania unor femei din haremul său.

„Ştefan şi-a adus dascăli şi două curve de la turci, ca pururea să fie lîngă dînsul, de care amăgindu-se zi de zi sporea în obiceiuri turceşti. După ce a ucis o sumă de boieri, îşi puse în gînd să omoare tot Divanul. Boierii, simţind, i-au luat-o înainte şi pe cînd era tiranul la rîul Prutului, unde mersese să se dezmierde cu curvele, numai cu 17 păzitori, şi ţinîndu-şi cort lîngă rîu, dormea noaptea cu curvele, au dat peste el şi au început a-l săgeta. Deşteptîndu-se din somn prin larma păzitorilor, după ce au fugit aceştia, tare s-a apărat împotriva celor ce au năvălit peste el, pînă cînd au smuls moldovenii cortul din care se apăra. Atunci a început a-i ruga să-l ierte şi să ia aurul pe care îl avea la el, dar neîncetînd boierii, cînd mai murea de ranele cele multe, au strigat - Omorîţi-l, dar”, scria cronicarul Gheorghe Şincai.

Sfetnici turci

Sfetnicii turci l-au adus pe calea pierzaniei pe Aron Vodă, afirmau cronicarii din secolele trecute. „Muierile ţăranilor nu erau ale lor, fetele le ruşina şi ce vrea să le facă le făcea. Pre boieri, pentru avere îi omora, giupînesele lor le silea”. Cronicarul Mircon Costin relata că în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, negustorii turci erau o plagă de neînchipiut. „Iau muierile şi fetele săracilor şi umblă cu ele, şi pe bărbaţii lor îi gonesc cu săbiile şi alte multe”.

Cronicarul Ioan Neculce afirma că turcii din secolele trecute erau mari amatori de fecioare şi „în atotputernicia lor, cînd treceau prin ţările noastre ca nişte oşteni păgîni ce erau, tot stricăciuni făceau, cu fel de fel de rîsuri şi batjocoră a fete fecioare şi a femei înţelepte”. Alexandru Vodă a domnit pe tronul Moldovei în anii 1620 şi 1621, dar a renunţat la domnie şi „s-a turcit” scria cronicarul Miron Costin, care adăuga că fostului domnitor „întunecarea minţii i-a venit din desfrînata faptă a curviei”.

Poftele ciudate ale sultanului

Negustorii, ostaşii şi sfetnicii turci ai domnitorilor aveau o imagine proastă, însă descrierea metehnelor Sultanului Ibrahim, pe care Dimitrie Cantemir a dat-o ca pildă moldovenilor, a întrecut orice imaginaţie. Sultanul Ibrahim (1615 - 1648) al Imperiului Otoman a fost celebru în istorie datorită înclinaţiilor sale extravagante. Potrivit domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir, sultanul a dat ordin să îi fie confecţionat, din aur, vaginul unei vaci, şi să fie căutată tînăra care se potriveşte măsurilor acestuia. „O dată a văzut organul genital al unei vaci sălbatice. Tîrît de pofta brutală, a cerut să i se facă din aur un model la fel, şi l-a trimis în tot imperiul ca poruncă să-i se caute o muiere, la fel cu vaca, care să-i servească poftelor lui. În cele din urmă a găsit una pe plac şi şi-a făcut-o concubină. Îşi făcuse o colecţiune mare de picturi, cari reprezentau diferite feluri de raporturi sexuale, şi totuşi inventa poziţii noi, necunoscute încă”, scria Dimitrie Cantemir în „Istoria Imperiului Otoman”.

Sultanul extravagant

Dimitrie Cantemir relata despre faptul că sultanul îşi dedicase viaţa desfrîurilor. În fiecare săptămînă, îi era adusă o virgină pentru a fi deflorată. „Ibrahim era dedat voluptăţii. Se zice că toată viaţa şi-o petrecea în plăceri senzuale. Şi cînd natura stoarsă nu-l mai ajuta recurgea la băuturi iritante şi alte mijloace ca să-şi reînnoiască puterile pentru plăcerile venerice. Toate Vinerile, ceiace la Turci e Sîmbăta, le consacra zeiţei Venus. Punea pe Marele Vizir sau alt slujbaş înalt să-i aducă cîte o virgină frumoasă îmbrăcată în cele mai elegante haine. Pereţii camerei lui de dormit erau de jur împrejur cu oglinzi, să se poată vedea singur în diferitele poziţii ale actului său brutal. Pernele lui sînt umplute cu fulgii cei mai fini ca patul destinat pleicerei lui împărăteşti să fie cu atît mai preţios. În grădina Palatului, numită Ghassi, aduna de multe ori toate concubinele lui, le făcea să se desbrace cu totul şi se desbrăca şi el în pielea goală, necheza ca armăsarii şi se arunca între ele; acestea, la porunca lui, trebuiau să se apere cu mîinele, cu picioarele, pînă cînd răpea pe una ori alta şi o siluia”¸ scria Dimitrie Cantemir, în „Istoria Imperiului Otoman”.

Daniel GUŢĂ, Adevărul.ro