Cum a făcut 10 ani de închisoare pentru că scotea fum

Fumatul este un obicei străvechi care la începuturi se mai practica şi ca parte a unor ritualuri religioase sau nereligioase, pentru a conduce la înălţarea spiritului. Cea mai întîlnită metodă de a fuma, astăzi, este aceea prin intermediul ţigărilor, fie fabricate industrial, fie confecţionate artizanal, prin împăturirea unei cantităţi de tutun în hîrtie. Dintre alte forme de fumat, se pot aminti folosirea pipei, a trabucurilor şi a narghilelei. 

Istoria fumatului se poate dovedi de prin anii 5.000 î.Hr, fiind prezentă în diferite culturi din întreaga lume. Tutunul a fost cultivat şi, de asemenea, fumat pe continentul american de peste 5.000 de ani, sursa de origine fiind din Anzii peruvieni şi ecuadorieni. Fumatul cannabisului în India este practicat de peste 4.000 de ani. La început, fumatul s-a propagat în combinaţie cu ceremoniile religioase, ca ofrande aduse zeităţilor, în ritualuri de purificare, care să le permită preoţilor sau conducătorilor religioşi să se detaşeze de limpezimea minţii în scopul de a comunica cu divinitatea sau de a induce viziuni spirituale.

După explorările europene din Americi, obiceiul s-a răspîndit cu repeziciune în tot restul lumii. În regiuni precum India şi Africa Subsahariană, s-a combinat cu obiceiurile existente de fumat (de obicei cannabis). În Europa, s-a răspîndit ca un nou tip de activitate socială şi ca modalitate de consum a substanţelor farmaceutice, care pînă în acel moment nu fusese cunoscut. Percepţiile culturale care învăluie fumatul au variat cu timpul şi locul, de la spiritual – la păcat, de la sofisticat – la vulgar, de la plagă socială – la pericol mortal asupra sănătăţii.

Omul care a rămas în istorie drept primul fumător din Europa este Rodrigo de Jerez. El s-a numărat printre cei cu care Cristofor Columb a navigat în prima sa călătorie, în urma căreia a descoperit continentul America. La întoarcere, Jerez a fost văzut fumînd pe străzile oraşului Sevilla, în 1498, fapt pentru care a fost condamnat la închisoare.

În 12 Octombrie 1492, echipajul lui Columb întîlnea pentru prima oară frunzele de tutun pe care băştinaşii din insula San Salvador le-au oferit coloniştilor ca fiind foarte valoroase. La început aceştia nu au înţeles despre ce este vorba şi le-au aruncat. O lună mai tîrziu, Jerez şi Luis de Torres au observat cum fumau băştinaşii aceste frunze şi s-au gîndit să încerce. Ulterior Rodrigo de Jerez a aflat de la băştinaşii despre proprietăţile liniştitoare ale fumatului şi a adus cu sine pe bătrînul continent frunze de tutun.

Stupefacţia a fost mare pentru cei care trăiau în Sevilla sfîrşitului de secol XV, cînd au văzut, în portul Ayamonte, un om că scoate fum pe gură şi pe nas. Pentru acest fapt Rodrigo de Jerez a fost prins de Inchiziţia spaniolă şi condamnat la 10 ani de închisoare pentru vrăjitorie. Faptul că scotea fum pe gură şi pe nas era perceput ca ceva satanic, diavolesc şi păcătos. 

Povestea evoluţiei tutunului şi a fumatului este una deosebit de interesantă. Iniţial aceasta a fost considerată o plantă considerată sfîntă la amerindieni, care o foloseau la diverse ritualuri. Ulterior a fost demonizată de Biserică. Totuşi multă vreme tutunul a fost inclus pe lista plantelor medicinale. Abia spre secolul XX s-a observat că abuzul dă dependenţă şi are şi efecte nocive majore asupra corpului uman.

Sursa: Historia.ro