Ce fac milionarii moldoveni în dolari pentru ţara lor aflată în criză şi sub embargou rusesc?

Autor: Kurt SOLOVIOV

Cochetăria cu care milionarul Ion Sturza apare la intervale regulate şi bine calculate în faţa opiniei publice ne face să-l comparăm ori cu o amantă alintată şi mofturoasă de fotbalist celebru, ori cu o fată de preot de ţară, care şi-a pierdut de mult virginitatea, dar care, cu fals aer feciorelnic, îşi negociază la sînge statutul de viitoare mireasă cu pretendenţii la mîna şi zestrea ei. Sărmanii curtezani nici nu bănuiesc că, de fapt, mireasa (Sturza) este şi o mai hulpavă vînătoare de averi decît ei, că, dincolo de candoarea şi fragilitatea afişate, se află o leoaică înfometată care le-a dat la verificat averile tuturor celor care o peţesc.

Lumea ştie prea bine că Ion Sturza a fost un efemer prim-ministru al R. Moldova în perioada în care ţara se afla în cea mai neagră sărăcie din întreaga ei istorie de după 1991. A stat în fruntea Guvernului exact atît cît stă un făt în burta mamei lui. Ghinionul său este că a fost avortat, că n-a avut norocul să se nască normal. Cei aflaţi într-o astfel de situaţie, ajung să trăiască în altă lume, într-una paralelă cu cea a celor botezaţi creştineşte. Aşa cum sugeram încă de la bun-început, Ion Sturza din lumea paralelă vine în cea a R. Moldova s-o vopsească sau s-o ude pînă la leşin cu sfaturile lui înţelepte de extraterestru care nu are nimic în comun cu lumea reală.

Nu de mult, a aterizat iarăşi în mijlocul moldovenilor ca să-i anunţe „profetic” că „sînt martorii unui război oligarhic”. Doamne ce mare descoperire şi cu cîtă profunzime a definit-o!

Revenirea lui Sturza în lumea noastră a fost prilejuită de pachetul de legi prin care Guvernul şi-a asumat răspunderea, dar are loc aproape în tandem cu acuzaţiile lansate de către „platonicul lacrimogen telenovelist” Veaceslav Ioniţă la adresa iniţiativei Guvernului Leancă. Din cîte ştim cu toţii, aceste legi nu au putut fi votate în Parlament tot din cauza aceluiaşi Ioniţă, care, să nu uităm, este preşedinte al Comisiei parlamentare economie, buget şi finanţe, iar asta pentru că şi-a lăsat de izbelişte serviciul şi s-a dus într-o scurtă vacanţă ca să se giugiulească pe nu mai ştim unde cu propria-i nevastă. Oare cine l-o fi sfătuit să fugă de la serviciu tocmai atunci cînd prezenţa lui, ca specialist şi labă necesară de votat, era vitală?

Ca să nu creadă Sturza că vrem să-l facem de rîs, îl lăsăm să se facă singur

Aşa cum îi stă bine unui om căruia i-a intrat în cap obsedanta convingere că în momentele cruciale, tensionate sau relativ scandaloase din viaţa politico-economică şi etc. a ţării el este singurul care are soluţii, idei şi viziuni salvatoare, Ion Sturza, ca un şef de stat sau mare proroc, s-a adresat „naţiunii ignorante” sentenţios şi chiar fatidic astfel, cu menţiunea că a făcut-o pe Facebook, convins fiind că va fi preluat masiv de alte surse mass-media, ceea ce s-a şi întîmplat, căci „ştie el ce ştie”:

„Stimaţi moldoveni! Nu faceţi panică (corect: „nu intraţi în panică; nu creaţi panică; nu vă panicaţi; n.a.) şi nici tragedie din declaraţiile bizare de astăzi. După cum o tot spun de luni de zile, sîntem martorii unui război oligarhic pentru redistribuirea zonelor de influenţă şi banilor publici. (…) Am încercat (…) să explic conducerii Guvernului şi protagoniştilor conflictului cît de periculos este aceasta. (…) Din păcate, ca multe alte intervenţii de-ale mele, aceste atenţionări nu au fost luate în serios. (…) Soluţie: trebuie creată o comisie independentă, din afara ariei guvernamentale şi politice, care sa examineze acest pachet de legi prin prisma coruptibilităţii şi interesului public. ACUM, nu la toamnă.”

Faţă de această intervenţie megalomană şi de om ce vrea să sugereze că deţine adevărul absolut, orice observator de bun simţ, pe bună dreptate, se poate întreba: Dar cine este acest Sturza de-şi arogă dreptul suveran de a vorbi despre „intervenţiile, atenţionările şi încercările” lui? Ce a făcut el bun pentru această ţară pentru a-l asculta, a-l lua în serios şi a-i recunoaşte competenţa, din perspectiva unor fapte meritorii pentru care ţara îi este recunoscătoare? N-a făcut nimic pentru această ţară şi ne dă certitudinea că este un fel de vînător, un oligarh ca toţi oligarhii, care se uită cu jind la bugetul de stat, fiind invidios pe cei care-l secătuiesc în locul lui. Credem că turbează de ciudă pe Plahoitniuc!

Aşadar, din perspective strict patriotice, ce ţin de relaţia dintre cetăţeanul responsabil şi potent cu statul al cărui cetăţean este, Sturza poate fi calificat ca fiind o nulitate absolută, un zero barat. Singurele „calităţi” pe care poate să şi le aroge şi pentru care mai este reţinut de cîte cineva sînt doar două – ţara a fost gestantă cu el ca premier vreo nouă luni şi este un multimilionar în euro sau dolari. Atît!

În altă ordine de idei, trebuie să reţinem că pachetul de legi faţă de care Guvernul şi-a asumat răspunderea, care este criticat de Sturza într-o manieră în care dă de înţeles că el era cel care trebuia să fie consultat şi să-l avizeze, a fost expertizat şi avizat pozitiv de către specialişti ai UE din domeniile respective. Observaţi, aşadar, că multimilionarul nostru post sovietic se crede net superior consultanţilor europeni ultraperformanţi. Faptul că Sturza este un milionar într-o societate de tranziţie, cu un capitalism de tip sălbatic şi controversat sub aspectul onestităţii, în care averile nu se fac graţie performanţelor sau meritelor personale, ci prin tunuri, hoţii, relaţii şi protecţii politice etc. În Occident, unde averile uriaşe le fac cei care fac invenţii sau inovaţii din care omenirea are de cîştigat, cei care au iniţiative lucrative strălucite şi muncesc efectiv pentru sporirea averilor lor, Sturza, aşadar, n-ar fi ajuns niciodată milionarul care este, ci ar fi fost, cel mult, vreun funcţionar bancar amărît cu mînecuţe.

În consecinţă, dacă Sturza este businessman, să-şi vadă de afacerile lui, iar asta dacă nu cumva are afaceri comune cu statul şi riscă să piardă bani mulţi din cauza nepriceperii guvernanţilor! El nici pe departe nu poate proba cu ceva că poate fi o autoritate politică, morală şi chiar financiară dacă luăm în calcul că Moldova nu este un cîmp investiţional profitabil pentru el.

Avînd o avere de atîtea şi atîtea milioane de euro sau dolari, dacă îşi iubeşte cu adevărat ţara şi îi pasă de viitorul ei şi dacă este un om de afaceri atît de abil şi plin de succes, atunci de ce, în paralel, nu dezvoltă şi finanţează un proiect naţional prin care să ajute R. Moldova pe segmentul produselor moldoveneşti supuse embargoului politico-economic de către ruşi? Să înţelegem că abilităţile lui de mare businessman se limitează doar la mijlocirea unor tranzacţii de vînzare-cumpărare aşa cum a făcut-o cu Rompetrol?

Presa din România a scris despre uriaşele lui investiţii din această ţară. Care sînt marile lui investiţii făcute în propria-i ţară, R. Moldova, căreia nu mai pridideşte să-i dea sfaturi economico-politice ca unui copil oligofren?

Fiind atît de bogat şi capabil să ofere atît de multe „sfaturi economice preţioase pentru ţară”, de ce, ca un businessman inteligent şi vizionar, nu s-a gîndit, patriotic şi din interese de profit personal, să achiziţioneze produsele moldoveneşti refuzate de ruşi, să creeze depozite de conservare pentru ele şi să găsească pieţe de vînzare pentru acestea chiar dincolo de spaţiul UE? Parcă ştim că a gestionat fabrici de procesare a fructelor! E drept că le-a falimentat!

Credeţi-ne, faţă de sfaturile „preţioase” oferite naţiunii şi guvernanţilor de Sturza, găsim altele chiar mai competente şi realiste prin orice crîşmă, spuse de cîte vreun semi-alcoolic deprimat!

Din „zbaterile lui de Apostol al neamului”, răzbate şi un amestec paradoxal între cochetăriile unei curve bătrîne şi cele ale fetei de popă amintită la început. Îi place să fie curtat de partidele politice, să se gudure pe lîngă el şi să-l roage să le devină membru, numai că cele care o fac sînt peţitori cam sărăntoci. El vrea certitudini. Doreşte ca un partid cu şanse electorale sigure să se roage de el să accepte să fie nominalizat ulterior cel puţin la funcţia de prim-ministru. Ce să facă el în partide cu pantalonii rupţi în cur, aşa cum sînt PLR sau PL? El ştie că partiduţele astea morocănoase, anemice şi rătăcite doctrinar vor bani de la el, numai că mai curînd auzi o flatulenţă de la un cal mort decît un dolar de la Sturza.

Aparenţele ne spun că nici PLDM nu l-ar vrea cu tot cu pretenţiile pe care le are, dar se pare că nici Plahotniuc nu-i dispus să cumpere un om bogat ca el chiar şi cu postul de premier. Din nefericire pentru el, Sturza nu reprezintă nici o şansă sau plus electoral pentru absolut orice partid. Este omul care nu spune nimic altceva decît vorbe de dragul vorbelor, dar moldovenii s-au săturat de gargaragii, de palavragii care doar promit şi nu-s capabili de fapte, să le ofere ceva concret, lor şi ţării.

Sturza jinduieşte după putere politică tocmai din cauza contextului în care se află Moldova în raport cu UE. El ar vrea să-şi asume merite pro-europene pe gratis, ştiind prea bine că UE salvează financiar ţara, numai că este atît de zgîrcit încît ar face icter numai la gîndul că ar trebui să ajute financiar un partid politic care l-ar adopta cu vreun milion sau două de euro. Vrea şi el un pic de glorie personală pro-europeană, fără nici o investiţie şi fără ca să aibă moacă faţă de aşa ceva, dar, tainic, sîntem convinşi că stă cu ochii îndreptaţi hulpav spre bugetul de stat şi tot ce derivă din acesta.

Acesta-i Sturza, ba chiar şi mai rău, dar vom mai avea timp să-i ascultăm „vorbele înţelepte”, „sfaturile preţioase” şi să-i observăm jocurile prefăcute şi meschine.