În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Preşedintele Igor Dodon a vorbit despre statul Republica Moldova la cea de-a 27-a aniversare de la proclamarea independenței, în cîte etape pot fi împărțiți acești 27 de ani de independență, ce șanse are Republica Moldova să rămînă în continuare stat independent, care obiective ale Republicii Moldova nu ar trebui să sufere schimbări, indiferent de cine e la putere, dar și alte aspecte importante.

T.: D-le Președinte, cum vi se pare statul Republica Moldova la cea de-a 27-a aniversare de la proclamarea independenței?

I.D.: Mai matur cu un an, dar încă la fel de nehotărît în privința trecutului, prezentului și viitorului său. În acești 27 de ani, am demonstrat că putem supraviețui ca stat, dar încă nu ne-am determinat în privința unei doctrine naționale, care să ne ghideze pașii înainte, să consolideze toată clasa politică în jurul unei idei comune. Suntem un stat care nu și-a asumat în sens pozitiv trecutul de statalitate moldovenească pe care am avut-o de veacuri, de aceea nu ne-am putut valorifica tot potențialul actual, nu avem încă încredere în propriul destin, ca țară. Această asumare a statalității noastre din trecut și din viitor e o datorie politică și socială pe care sper să o realizăm în anii care vin.

T.: În cîte etape, în opinia Dvs., pot fi împărțiți acești 27 de ani de independență și care ar fi acestea?

I.D.: E prea devreme să divizăm istoria recentă a țării în perioade. Eu, deocamdată, o văd ca o singură etapă, una a căutărilor, a zbuciumului identitar, a erorilor grave, a deciziilor politice infantile. O etapă în care am înregistrat, ca popor, mai multe pierderi decît izbînzi, aproape la toate capitolele. Comparativ cu perioada anilor 70-80 ai Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, acești 27 de ani de Independență au reprezentat un declin substanțial, mai ales economic, demografic, teritorial. Mă consolează însă gîndul că greutățile și lecțiile dure prin care am trecut cu toții ne vor permite, de acum încolo, să evităm multe greșeli și să avem o abordare mai cumpătată și mai profesionistă în multe domenii ale vieții politice și sociale.

T.: În opinia Dvs., care au fost cele mai mari greșeli comise în ultimii 27 de ani?

I.D.: Cele mai mari trei greșeli sunt evidente, sunt la suprafață. Prima este provocarea unui război civil pe Nistru, care a cauzat victime umane, ură și fragmentarea teritorială a țării. A doua mare greșeală a fost renunțarea, în mod absolut iresponsabil, la patrimoniul economic enorm de bogat pe care l-am moștenit de la Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Prima guvernare incompetentă și ultranaționalistă a permis distrugerea uzinelor, fabricilor, colhozurilor, caselor de cultură, a complexelor zootehnice din țară, a livezilor. Au pus pe brînci agricultura, infrastructura sătească, potențialul de producție și export al țării. Încă de atunci, din acea perioadă dezastruoasă, țara nu își poate reveni. A treia mare greșeală este abandonarea de către guvernări și de către așa-numitele elite locale a identității noastre moldovenești. Ei au schimbat-o pe eticheta de români și au creat o confuzie în mintea generațiilor de tineri, iar ca urmare foarte mulți cetățeni ai Republicii Moldova sunt lipsiți de o conștiință națională autentică, le este atrofiat simțul patriotismului față de popor și țară, iar clasa politică nu are o doctrină politică statală de care să se conducă, indiferent cine este la guvernare.

T.: Care credeți că au fost cele mai mari reușite în anii de independență?

I.D.: Am rezistat la apelul sirenelor unioniste, nu am dat țara pe mîini străine și nu ne-am lăsat anexați, nu ne-am pierdut neutralitatea și statalitatea, nu am renunțat la religia creștin-ortodoxă în schimbul unor pseudovalori anti-familie și imorale. Totodată, deși am fost mereu supuși diferitor presiuni și sfidări din exterior, am reușit să păstrăm un echilibru în relațiile cu vecinii și partenerii noștri externi, am restabilit unele prietenii vechi, am creat altele noi. Ne-am impus ca stat suveran și independent pe harta relațiilor internaționale.

După conflictul transnistrean și cel găgăuz, am reușit, totuși, să restabilim pacea interetnică, să creăm condiții confortabile de coexistență pentru toate etniile din Republica Moldova. Pentru o țară care a trecut prin război, prin crize economice repetate, prin exod al populației și prin dezbinare politică și identitară continuă, consider că încă ne-am ținut bine. Au fost ani grei și sper că izbînzile noastre cele mai importante abia urmează.

T.: Care obiective ale RM nu ar trebui sa sufere schimbări, indiferent de cine e la putere?

I.D.: Statalitatea și identitatea moldovenească, neutralitatea și integritatea teritorială; protejarea valorilor creștine, a instituției familiei, a securității demografice a țării.

T.: Ce șanse are RM să rămînă în continuare stat independent? Unii zic că RM își trăiește ultimele zile ca stat?

I.D.: Am mai spus-o și o repet: unionismul trece, Patria rămîne. Toți cei care „prognozează” dispariția Moldovei nu vor avea prilejul să-i vadă sfîrșitul. Ei toți trăiesc cu o iluzie absolut sterilă, în loc să contribuie la propășirea țării și a poporului care le-au dat viață.

T.: Cum vedeți viitorul RM?

I.D.: Dacă vom ști să învățăm din propriile greșeli, viitorul va fi mult mai bun decît prezentul. Știm oare, ca popor, să învățăm din propriile greșeli? Asta-i întrebarea!

T.: Vă mulțumim!

Andriana Cheptine, Tribuna.md