E lung Pămîntul, ba-i îngust, dar, cu Trai-anus, e şi mai vetust

Mihai CONŢIU

Moto obligatoriu pentru toţi tîmpiţii: „Acesta este şi un pamflet, bazat pe fapte penibil de reale, motiv pentru care trebuie înghiţit, pe nerăsuflate, cu poftă, ca Trai(în)anus scenariile delirante ale serviciilor speciale plahoitniucciene, ca atare, iar asta dacă, în loc de creieri, n-ai tărîţe în cap, măi, subiectule subaltern, şi pricepe, deoarece, altminteri, citîndu-l pe clasicul scriitor român Marin Preda, ai grijă:  ”că de nu, o mierleşti,  în Hristoşii mă-sii!”

Primitivismul mediatic de aici este consecinţa grobianismului celor intraţi brutal, inconştient sau plătiţi în spaţiul public. Fireşte că vorbesc strict despre incontrolabilii care-şi imaginează că pot deveni jurnalişti peste noapte fără cultură, morală şi vocaţie democratică. O dată cu declararea independenţei de stat a Republicii Moldova, Codul Manierelor Elegante a fost abrogat. Dar, oare, a fost vreodată în vigoare? Poate că da, poate că nu! Totuşi, cunosc destui moldoveni de bun simţ, asta putînd însemna că provin din familii serioase, sănătoase şi că au zăbovit cu decenţă prin biblioteci.

Grobianismul de care dă dovadă grafomanul Trai-anus în ultimele zile defineşte foarte clar încremenirea într-un proiect maladiv, schizofrenic al unei caste a cărei insanitate este dată de strădania de a-şi reprima tulburătoarele şi nocivele lor juneţi revoluţionare sovietice.

Acest Trai-anus are grave probleme, pe care dacă nu şi le recunoaşte în faţa specialistului îi vor cauza ceva aidoma metastazei. După felul în care scrie, psihiatrii deja ştiu care-i sunt frustrările. Citind ce a scris şi astăzi, constaţi nu doar că individul este o insultă pentru darul vorbirii, ci şi o prelungire inutilă a unui spermatozoid impur.

Trai-anus, inconştient sau plătit fiind, începe deja să facă plajă dincolo de umbra Codului Penal. Îşi imaginează că mă jigneşte dureros afirmînd că sunt homosexual sau dependent de droguri, dar, ţinînd seamă de beţia lui de cuvinte „şătrăreşti”, îl pot contrazice lesne, fiind suficient să mă lase măcar vreo şase ore cu soaţa sa, singuri, chiar dacă nu intră în tiparele mele estetice preferenţiale. Vorbesc despre nevasta oficială a lui, femeia, nu cea neoficială, pe care o cheamă Vasile.

Fiind cît se poate de inebranlabil în afirmaţiile mele, îl asigur că va fi obligat, nu rugat, fără să-i precizez data, să probeze tot ceea ce afirmă, mai cu seamă cînd este vorba despre relaţiile mele condiţionate cu defunctul KGB, FSB şi SIS. Nu neapărat în Republica Moldova, căci acest lucru i se poate întîmpla strict în spaţiul occidental, inclusiv în România. Poate că ar trebui să citească mai atent cartea „Puterea din Umbră” a lui Eduard Ovidiu Ohanesian, în capitolele referitoare la mine, dar şi în context general.

Trai-anusul, ieşind de mult din tiparele clasice ale normalităţii, nu merită atenţia mea, oricum uit de el după ce termin de scris, dar îi răspund nu lui, propriu-zis, ci o fac pentru cititorii lui, mulţi dintre ei fiind şi captivi dezinformaţi ai calomniilor proferate de „gruparea Dabija” împotriva mea, cerc în care, voluntar, se pare că a intrat şi el, captivat fiind de mirajul unei imposibile nemuriri.

Ce ştie Trai-anus despre ce am lăsat eu în arhivele Securităţii de la Bucureşti? Corect ar fi fost să spună SIE, dar nu cred că acest serviciu va mai risca aşa cum a făcut-o în 2007. Unii români şi americani ştiu de ce!

De unde să ştie acest accident genetic cît îmi iubesc eu ţara, România? Tocmai pentru că mi-o iubesc nemăsurat mă şi simt insultat cînd văd că specimene ca el vor să se raporteze la cultura patriei mele. Marş, afară, le spun!

Delirînd, Trai-anus mă face proprietarul imaginar al vreo 30 de apartamente. N-am eu norocul acesta, căci, altminteri, nu aş fi apelat, în urmă cu vreo 4 ani, la Primărie ca să-mi dea o locuinţă socială deoarece aici n-am şansa vreunei proprietăţi. Da, am cîştigat mult la viaţa mea, dar în România, unde am tot ce-mi trebuie, dar şi în „putredul Occident”, cel pe care Trai-anus a fost învăţat să-l urască pînă în 1990, în perioada formării lui decisive ca aparenţă umană.

Mai departe, în continuarea elucubraţiilor lui, Trai-anus, mare amator de filme cu rakeţi şi spioni ruşi fiind, mă pune în ecuaţie conspirativă, pe linia serviciilor secrete, cu Dan Dungaciu, scenariu care depăşeşte orice imaginaţie, dar, de, cînd este vorba de un diagnostic irefutabil, trebuie să fim grijulii cu pacientul.

Înţeleg bine că Plahotniuc are motivele lui să-i vîneze pe cei doi Ţopa, dar ar trebui să se ruşineze, măcar aparent, din decenţă, să recurgă la serviciile acestui ins imund.

Peste toate, mai aflu că sunt şi pedofil. Da, recunosc, îmi plac copiii, dar nu aşa cum o face Trai-anus, ci ca tată de copii. Deşi ştie prea bine, mă mir că nu mă acuză, pe drept, că sunt lesbian.

Ştiţi ce-i şi mai de rîs în toată chestia asta? Acest Trai-anus, care a scris 44 de cărţi, n-ar avea curajul să dea un test simplu de gramatică elementară în faţa mea şi a lui Berlinski. Măcar o jumătate de pagină s-o scrie corect după o dictare!

Trai-anusul, analfabet total fiind în materie de legislaţie şi drept internaţional, mă vrea expulzat. Şi eu l-aş expulza pe el – l-aş trimite la mama sa pentru a-l mai naşte o dată! Cine ştie!?, poate iese unul mai reuşit, condiţia fiind aceea de a nu fi re-conceput la beţie!

Insolaţia face ravagii, oameni buni! Dumnezeu să-l ierte pe Trai-anus, că şi acum trăieşte, chiar dacă nu ştie!