În anii 1970, artista sîrbă Marina Abramovich a realizat un experiment ciudat:

Stătea nemișcată într-unul din centrele expoziționale, iar lîngă ea se aflau diverse obiecte, de la un ciocan cu pistol pînă la vopsele în acuarelă.

În același timp, oamenilor li s-a permis să ia oricare dintre aceste obiecte și să facă ce vor cu Marina.

Ideea din spatele experimentului a fost foarte simplă:

Abramovich a trebuit să stea nemișcat șase ore, în timp ce oamenii care veneau să o vadă puteau face orice voiau cu ea folosind oricare dintre cele 72 de obiecte pe care le pusese pe masa de lîngă ea.

Abramovich stătea în mijlocul camerei cu un semn pe piept pe care scria:

”Instrucțiuni: pe masă sunt 72 de obiecte care pot fi aplicate după bunul plac. ȘI EU SUNT UN OBIECT. În această perioadă de timp, sunt pe deplin responsabilă pentru ce mi se întîmplă. Durata: 6 ore (8 p. m. - 2 a. m.)".

Pe masă erau ”obiecte pentru plăcere” și ”obiecte pentru distrugere”.

Printre obiectele inofensive se numărau florile și penele.

Printre pericole se numără un cuțit, lame de ras și o armă încărcată.

La început publicul era timid, doar se uita la ea, dădeau trandafiri, sărutau. Dar apoi au trecut la desenat și chiar tăiat.

Cineva a pus-o să ridice mîinile sus. Un bărbat a folosit o lamă pentru a-i tăia gîtul.

Publicul schimba poziția corpului artistului. Unele dintre ele aveau diverse obiecte atașate. Niște bărbați au dezbrăcat-o. Dar ei și-au însoțit acțiunile cu rîs.

În a treia oră i-au tăiat toate hainele cu lame.

La al patrulea ceas au început să-i rănească pielea cu aceleași lame.

Ea a fost supusă la tot felul de hărțuiri.

Spectacolul a fost oprit de securitate atunci cînd unul dintre vizitatori a ridicat o armă.

Propriile impresii ale lui Abramovich despre ceea ce i-au făcut oamenii s-au dovedit a fi chiar mai îngrozitoare. Artista își amintește:

”La început, publicul a vrut să joace cu mine. Apoi au devenit tot mai agresivi, au fost șase ore de groază pură. Mi-au tăiat părul, mi-au înfipt spini de trandafir în corp, mi-au tăiat pielea din jurul gîtului, apoi mi-au tencuit rana.

După șase ore de interpretare, am mers goală spre public cu lacrimi în ochi, așa că efectiv au fugit din cameră cînd și-au dat seama că am "prins viață" – nu mai sunt jucăria lor și au început să nu-mi controleze corpul.

Îmi amintesc că am venit la hotel în acea noapte și m-am uitat în oglindă și am descoperit un fir de păr alb...!”

Această lucrare dezvăluie ceva teribil despre umanitate. Îți arată cît de repede te poate răni o persoană în circumstanțele potrivite.

Îți arată cît de ușor este să discreditezi o persoană care nu ripostează, care nu se apără.

Ea arată că, dacă se creează circumstanțele potrivite, majoritatea oamenilor ”normali” pot deveni, evident, foarte violenți.

Text preluat de pe pagina de FB a lui Daniel Mois, psiholog din Arad