Despre oameni, vietăți și alte atrocități

Pentru că așa au procedat și părinții noștri, la rîndu-ne, ne ducem copiii mici la ZOO să admire, încîntați, animalele sălbatice din cuști, iar acasă ”îi bucurăm” oferindu-le, în dar, o colivie cu un papagal vorbitor sau nevorbitor închis în ea, poate și un acvariu cu peștișori exotici. Nu ne gîndim nici o clipă că, de mici, le semănăm convingerea nestrămutată că această captivitate a animalelor și păsărilor este o ”normalitate”. Sîntem, chiar din perspective genetice, neputincioși să le explicăm că rostul acestor viețuitoare este acela de a fi libere, în păduri, pe bolta Cerului, pe ramurile copacilor și în adîncul apelor.

Simultan, prin cărțile de povești sau animație, le arătăm copiilor chipul ”binelui” neapărat în contradicție cu cel al ”răului”, zugrăvit în cele mai violente reprezentări. Aici, poate, este vorba despre o inspirație inconștientă din plăsmuita adversitate a lui Satan față de Dumnezeu. De fapt, din profunzimile cele mai ascunse ale subconștientului nostru, transmitem copiilor noștri violența primitivă prin care strămoșii noștri îndepărtați se luptau pentru supremație tribală, cucereau alte triburi, își ucideau cu cruzime adversarii și îi mîncau, carnivori fiind.

Cum am evoluat? Cum, dacă și acum, ca o continuare a luptelor de gladiatori, omul modern, de astăzi, se extaziază, ca spectator, în fața luptelor de coridă, a meciurilor de box, a luptelor dintre cocoși etc.? Cum, dacă și acum, aidoma desfrîurilor antice, individul ”educat și evoluat” de astăzi, consideră bordelul ”o necesitate mai discretă”, paradele de modă și concursurile de Miss drept culmi ale rafinamentului estetic, cînd, de fapt, sînt o epatare a ”celei mai vechi profesii din lume”? Cum am evoluat dacă și acum, ca o moștenire a vechilor măceluri în masă în numele religiei, asasinatele colective au devenit și mai pline de atrocități, iar asta tot în virtutea priorității asupra oamenilor a unor Dumnezei plăsmuiți de neputința noastră? Cum putem vorbi despre evoluarea noastră tocmai acum cînd sîntem pe cale să devenim robi, prin legi emise de Guverne, ai neomarxismului agresiv promovat și legiferat de Corectitudinea Politică?

Rostul nemărturisit al Corectitudinii Politice, în afară de religii, este acela de a distruge și nega tocmai esența razei de speranță care se opunea re-tribalizării noastre – știința, în primul rînd, filosofia și cultura, în general.

Pentru a fi mai ușor înrobiți și controlați, începînd cu oracolul antic și continuînd cu puternicii preoți, ni s-a oferit plăsmuirea unor Zei și Dumnezei. Ni s-a oferit perspectiva sumbră a Iadului dacă sîntem neascultători, dar și cea a Raiului plin de desfătare, după moarte, ”dacă vom crede și nu vom cerceta”, ”dacă vom întoarce și celălalt obraz” și dacă vom fi supuși, ascultători. Cui? Religiei și Împăraților pămînteni! Entitatea divină reprezentată de puternicii religiilor și Împărații ”guvernatori laici de destine” au mers întotdeauna împreună, în pas cadențat, împotriva milioanelor și miliardelor de robi supuși. O minoritate umană care, de milenii, a dominat majoritatea umană, la fel ca și Corectitudinea Politică de astăzi!

Din milioanele de copii cărora toți părinții, așa cum scriam la început, le arată ”normalitatea” existenței cuștilor și coliviilor, întotdeauna apar cîțiva care se miră și se revoltă că celelalte animale și păsări nu sînt și ele închise în cuști. Acești copii ”cu sclipiri revelatorii” sînt meniți să devină mari preoți și Împărați. Dresăm animale ca să ne amuzăm, dar, sporadic, ne revoltăm că sîntem dresați de acești Stăpîni, că sîntem închiși în cuști și colivii pe măsura noastră!

Mihai CONȚIU