1. În Marea Chinei, la Sud, departe de hotare, autorităţile chineze au dislocat pe o insulă minusculă aviaţie militară şi complexe anti-aeriene. Acum aceste obiective funcţionează ca baze militare şi, cu ajutorul lor, China ignorează autoritatea de peste 70 de ani a SUA în regiunea Oceanului Pacific. Scopul este obţinerea hegemoniei în dauna Washington-ului, care s-ar părea că dormitează.

2. Siria. Implicarea Rusiei a schimbat raportul de forţe în război. Salvîndu-l de la colaps pe Bashar al-Assad, aviaţia rusă bombardează bazele opoziţiei, provocînd, totodată, un nou val de refugiaţi. Astfel Moscova arată ce poate face un stat puternic, dacă începe să acţioneze la modul serios.

Reacţia SUA? Încercările jalnice ale secretarului de stat John Kerry să îmbuneze Rusia, fapt pentru care organizează „conferinţe de pace”, una după alta, cu efecte minime.

3. Ucraina. Înghiţind Crimeea atît de adînc, încît astăzi nimeni nu-şi mai aminteşte de ea, Rusia face ce vrea. Iar Obama şi astăzi refuză să livreze armament Ucrainei.

4. Iran. Săptămîna trecută Iran-ul a primit de la Rusia prima partidă de rachete anti-aeriene C-300. Mai mult ca atît, Teheran-ul negociază cu Moscova livrarea de armament modern în valoare de opt miliarde dolari. Reacţia SUA? Cuvinte, cuvinte…

Astfel, situaţia strategică se schimbă: trei state puternice, considerate anterior „jucători de planul doi”, surpă ordinea mondială, instaurată după al doilea război mondial. Rusia – în Europa, China – în Asia, Iran-ul – în Orientul apropiat. Nemaivorbind despre Statul Islamic, care şi-a extins influenţa din Afganistan pînă în Africa. Acea ordine mondială, edificată timp de decenii de SUA, astăzi se năruie.

Şi ce face Obama în situaţia asta? Pleacă în Cuba. Şi se declară tare îngrijorat de schimbările climaterice. Desigur, Statul Islamic, barbarii, sînt la porţile Occidentului. Dar, în opinia preşedintelui american, asta nu are importanţă, pentru că ei „nu sînt de partea corectă a istoriei şi chiar sînt demodaţi – din secolul 20” !

Dar asta are o importanţă majoră, odată ce peste un sfert de milion de oameni au fost ucişi în Siria. Asta are importanţă pentru milioanele de refugiaţi. Ameninţările mondiale sînt realiste: o Europă care se dezintegrează, extinderea influenţei Chinei, fortificarea Iran-ului şi jihadismul, care-şi amplifică metastazele.

Dar nu pentru Obama. El priveşte „mai departe”. El ştie ce-i „cu adevărat important”: schimbările climaterice şi Guantanamo din Cuba.

După The Washington Post, SUA