La nivel declarativ, pentru liderii UE soluţia cea mai bună pentru combaterea fenomenului migraţionist este tratarea cauzele problemelor din ţările de origine din Africa, Asia de Sud şi Orientul Mijlociu. Se pare însă că guvernele statelor UE şi birocraţii de la Bruxelles scapă din vedere faptul că acest fenomen este alimentat chiar de resorturi europene.

O reţea uriaşă în Africa şi Europa

Un material amplu publicat de Newsweek arată ca imigranţii ilegali care reuşesc să scape cu viaţă de ororile lungului drum prin Africa şi ale traversării Mediteranei intră într-un sistem controlat într-o măsură periculos de mare de către reţele europene de traficanţi de persoane şi de mafia italiană. Sutele de mii de imigranţi care sperie cetăţenii europeni şi pe liderii lor nu sînt decît tot atîtea puşculiţe umane din care banul contribuabilului european se scurge către structuri mafiote.

Zecile de mii de imigranţi care sosesc în Sicilia venind din statul libian eşuat după căderea regimului Gaddafi miros a moarte, scrie Newsweek. Bolnavi, flămînzi, murdari, deshidrataţi, aceştia se adună în grupuri de zeci de persoane pentru a-i plînge pe cei dispăruţi în Mediterana (de regula 10% dintre cei îmbarcaţi pe vasele şubrede pier) sau în Sahara. Însă în fiecare asemenea grup există mereu o persoană mai puţin dezorientată, care începe să trimită SMS-uri.

Un procuror din Palermo care anchetează cazul unei mari reţele de trafic de fiinţe umane spune că sosirea în Sicilia este doar o etapă pentru aceşti imigranţi. ”Cărăuşii” se ocupă mai departe de ei indicîndu-le prin SMS către ce centru de primire a imigranţilor să se îndrepte, pe care să le evite şi oferindu-le, în funcţie de posibilităţile materiale ale fiecăruia, paşapoarte false, certificate de căsătorie false care să le uşureze tranzitul către ţara europeană dorită. Ideale sînt paşapoartele şi vizele reale – procurorul italian spune că există cel puţin un oficial european corupt care oferă asemenea documente în Etiopia, la Addis Ababa. Conexiunile merg apoi mai departe, din Sicilia către Roma, Berlin, Paris, Londra şi Stockholm.

Omul care vinde speranţă

Cine conduce această vastă reţea? Nu este un european, ci un etiopian aciuat în satul fără cîini numit Libia. Ermias Ghermay este marele şef al unei operaţiuni mai profitabile decît traficul de droguri şi fără nici un risc. ”Dacă pierzi drogurile, pierzi banii. Aici însă plăteşti în avans, Dacă imigranţii mor înecaţi, Ermias nu pierde banii”, spune procurorul italian. Etiopianul nu are studii, însă este extrem de carismatic şi extrem de inteligent. Și-a creat o reţea formată din ”colonei”, cum le spune oamenilor săi din fiecare ţară. Interceptările au dus la constituirea unei baze de date ce include contacte în mai toate ţările europene , dar şi în Statele Unite şi Israel.

Ghermay organizează traversarea deşertului libian (bîntuit de miliţii jihadiste), apoi lagărele uriaşe de pe coasta libiană unde imigranţii stau şi luni de zile în aşteptarea traversării. Interceptările convorbirilor lui Ghermay arată că acesta a fost extrem de afectat de scufundarea ambarcaţiunilor sale, odată ce moartea a sute de imigranţi îi poate strica afacerea, căci nu va mai putea vinde speranţă pe bani grei. Îi taxează pe nenorociţii din Etiopia, Eritreea, Somalia cu cel puţin 1.800 de dolari. ”Serviciile” sînt însă minimale (sub punte, în întuneric, umezeală, mizerie). Pentru un loc mai bun se califică în special sirienii ce fug de războiul de acasă – aceştia sînt mai cu dare de mînă. Ambarcaţiunile sînt însă la fel de periculoase – pentru Ghermay ele sînt de unică folosinţă, pentru că sînt capturate de Paza de Coastă italiană, şi nu-şi permite investiţii mari.

Dacă decid să se rupă de reţeaua lui Ghermay odată ajunşi în Europa, imigranţii încap pe mîna altor reţele mai mici. The Guardian relatează despre traficanţii africani de persoane din Marea Britanie şi Franţa. Aceştia racolează cetăţeni britanici cu probleme financiare (studenţi, mici afacerişti) cărora le promit sume grase în schimbul introducerii ilegale in Marea Britanie a imigranţilor care aşteaptă în uriaşul lagăr de la Calais, Franţa.

Afacerea de mai sus este însă o joacă de copii pe lîngă cea demarată de mafia italiană. Procurorii italieni au dedus imediat ca mafia face bani frumoşi de pe urma imigranţilor, căci în caz contrar nu l-ar fi lăsat pe un intrus precum Ghermay să-şi trimită vasele în Sicilia.

”Nimic nu se întîmplă aici fără ştiinţa Cosei Nostra”

Mafia face bani de pe urma imigranţilor la fel cum a făcut-o în cazul Mafia Capitale – contracte oferite de stat companiilor mafiei pentru salubrizare, parcări, spaţii verzi, locuinţe sociale de urgenţă pentru imigranţii extracomunitari şi pentru rromi sau ferme eoliene. În cazul imigranţilor, mare parte din fonduri vin din partea UE, consecventă cu iniţiativele sale umanitare.

În spatele celui mai mare centru de primire a imigranţilor din Europa la Mineo (pe amplasamentul unei foste baze militare americane), în Sicilia, se află Mafia. Oamenii săi se ocupă de administrarea centrului, care primeşte 32 de dolari pe cap de imigrant pe zi. În total sînt 4.000, dar centrul se va extinde spectaculos. Se adaugă apoi 45 de milioane de dolari pentru cursuri de limbă engleză sau italiană pentru imigranţi.

Intervievaţi de Newsweek, cîţiva imigranţi din centrul de la Mineo spun că la sosire li s-a comunicat că în 35 de zile vor primi documentele ce vor confirma că sînt solicitanţi de azil şi vor putea pleca. Nu a fost aşa – unii au rămas mai bine de un an la Mineo. Primesc 2,3 dolari pe zi – bani de buzunar - însă nu-i primesc cash ci pe card şi nu-i pot astfel cheltui decît la magazinele din lagăr, deţinute de oamenii mafiei, care astfel îşi mai asigură o piaţă captivă de 3,4 milioane de dolari pe an. Rezidenţilor din lagăr li se propune să lucreze la cules de portocale sau măsline (alte afaceri ale mafiei) pentru 11 dolari pe zi, dar se ajunge şi la trafic de droguri sau prostituţie. ”Locul asta este o afacere. Noi sîntem afacerea. Bunurile. Ne ţin aici şi fac bani de pe urma noastră”, spune unul dintre imigranţi. Un etiopian se arată uluit de ceea ce i se întîmplă în Europa – pînă şi la el în ţară cazul său ar fi fost considerat ”trafic cu fiinţe umane”. ”Nimic, nimic nu se întîmplă aici fără ştiinţa Cosei Nostra”, spune reprezentanta unui grup pentru apărarea drepturilor imigranţilor.

Sute de milioane de euro pentru a ascunde o nenorocire

Newsweek a prezentat un caz anchetat de procurorii din Italia. Nu este singurul, iar Italia nu este singura poartă de intrare a imigranţilor. Prin Italia au intrat în 2014 42.000 de imigranţi, (doar în perioada Ianuarie-Mai), iar în 2015 au intrat 55.000 de imigranţi (în aceeaşi perioadă). Prin Grecia au intrat in 2014 6.500 de imigranţi, iar în 2015 nu mai puţin de 48.000 (perioada Ianuarie-Mai). Fiecare număr trebuie înmulţit cu sumele oferite traficanţilor şi apoi cu cele oferite de guverne şi de Bruxelles pentru centrele de primire, apoi cu profitul pe care fiecare imigrant îl aduce prin activitatea sa afacerilor din zona de primire.

În timp ce premierii şi preşedinţii din statele UE dezbat problema şi petrec luni de zile disputîndu-şi un punct procentual sau două în plus sau în minus la cota de imigranţi pe care ţările lor să o primească, traficanţii africani, mafioţii şi întreprinzătorii mai mult sau mai puţin cinstiţi din Europa prosperă de pe urma dramelor şi speranţelor acestor nenorociţi şi de pe urma banilor publici care sînt aruncaţi de guvernele naţionale şi de UE în măsuri ineficiente şi menite mai mult să ascundă faţa hidoasă a fenomenului de privirea electoratului (premierul italian de stînga Matteo Renzi a pierdut deja procente însemnate la alegerile municipale din mai din această cauză). Cum România se angajează să primească o cotă de imigranţi (deocamdată 4,26% dintr-un total de 40.000 de imigranţi din Italia şi Grecia – o măsură de urgenţă, de moment şi voluntară), experienţa Italiei ar trebui să determine o privire mai atentă la cine şi cum va extinde şi gestiona centrele de primire a imigranţilor.

Călin MARCHIEVICI